Extras din referat
Originea operei de artă
Următoarele idei privesc enigma pe care o reprezintă arta. Aproape de pe vremea de
când a început să se studieze arta și artiștii, acest fenomen a fost denumit estetică. Estetica
privește opera de artă ca pe un obiect al perceperii senzoriale numite trăire. Esența artei cere a
fi elucidată prin felul în care omul trăiește arta. Trăirea reprezintă sursa principală pentru
creația artistică, dar și pentru desfătarea artistică. Trăirea este însă și elementul în care arta
moare. Dar acest proces este unul foarte îndelungat, prin urmare, pentru ca moartea artei să se
producă este nevoie de câteva secole.
Heidegger susține că ”Originea operei de artă, precum și cea artistului, este arta.
Originea este proveniența esenței în care se împlinește ființa unei ființări”. Caracterul de
operă al operei constă în faptul de a fi creată de artist. Pentru a crea o operă este nevoie de
activitatea meșteșugărească. Artiștii cei mai de preț sunt aceia care apreciază meșteșugul și îl
ocrotesc tocmai prin perfecta lui stăpânire. S-a dovedit că grecii, cu priceperea pe care o
aveau față de operele de artă, foloseau același cuvânt pentru meșteșug și artă și desemnau
meșteșugarul și artistul prin același cuvânt.
De aceea este adecvat ca esența creației să fie determinată pornind de la componenta ei
meșteșugărească. Însă modul de utilizare al cuvintelor de către greci trebuie să ne dea de
gândit. Chiar dacă la prima vedere această trimitere la denumirea comună pe care grecii o
dădeau atât meșteșugului, cât și artei pare convingătoare, ea rămâne totuși superficială și
inexactă. Aceasta se datorează faptului că acel cuvânt nu înseamnă nici meșteșug, nici artă, ci
desemnează o modalitate de cunoaștere. Heidegger spune că ”a cunoaște înseamnă: să fi ajuns
să vezi, în sensul larg al lui a vedea, adică: să percepi ceea ce e prezent ca atare”. Denumirea
artei prin același cuvânt ca și al meșteșugului nu vrea să sugereze că activitatea artistului este
concepută pornind de la latura ei de meșteșug. Dimpotrivă, aspectele din crearea operei care
fac trimitere la meșteșug sunt de un alt tip, iar aceste aspecte sunt determinate și configurate
de esența creației.
3
Pornind de la definirea esenței operei, conform căreia ”în operă operează survenirea
adevărului”, creația poate fi caracterizată ca ”acțiunea de a lăsa ceva să vină în afară luând
forma unui produs.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Arta.pdf