Începutul filosofiei grecești

Introducere

Acesta va fi primul orizont de inteligibilizare a Temeiului. Trebuie precizat, din capul locului, faptul că, în acest orizont filosofic avem de a face cu modalitatea de a gândi Temeiul. Toată ontologia presocraticilor se va centra în orizontul acestei probleme: cum vom gândi Temeiul? Presupoziţia cercetării mele este aceea că Temeiul va fi gândit ca fiind Infinitul. Prima consecinţă a acestei presupoziţii este faptul că nu vom avea o singură manieră, eventual şi standardizată de a inteligibiliza Infinitul. Modalităţile de a gândi Temeiul în aceste condiţii sunt ele însele infinite, la nivelul condiţiilor de posibilitate. Acesta va fi orizontul de articulare a ontologiilor presocratice. Aceşti gânditori sunt actuali şi vor fi actuali deoarece nu au făcut altceva, decât să "lumineze" câteva "repere" într-un orizont infinit. Datorită faptului că este infinit acest orizont de inteligibilizare a Temeiului este mereu actual. Presocraticii vor fi înfăţişaţi în unicitatea lor dar şi în orizontul eventualelor asemănări. Prima deschidere va fi a şcolii din Milet: Thales, Anaximenes şi Anaximandros. In această ordine filosofia începe cu Thales.

Capitolul I. Thales filozof al naturii

În tradiţia filosofiei europene Thales este socotit primul filosof al naturii. "Thales, începătorul acestei filosofii, susţinea că apa este principiul (de aceea el afirma că şi pământul stă pe apă), creându-şi această reprezentare deoarece vedea că hrana tuturor este umedă şi că însuşi caldul se naşte din umed şi trăieşte prin umezeală (iar originea naşterii este începutul, principiul a toate cele) . Thales şi-a format deci respectiva concepţie din această pricină, dar şi fiindcă toate seminţele au o natură umedă, iar apa este principiul naturii pentru făpturile umede. Acest gânditor deschide orizontul filosofiei deoarece pune problema Temeiului. Toate au o origine unică şi această origine reprezintă Principiul sau Temeiul universului. Toată multiplicitatea întemeiatelor poate fi gândită ca fiind întemeiată de acest Principiu unic .

Propoziţia lui Thales că apa este absolutul sau, aşa cum spuneau autorii, că este principiul e filosofică. Filosofia începe cu această propoziţie, fiindcă prin ea conştiinţa îşi dă seama că Unul este esenţă, este ceea ce e adevărat că numai el este ceea-ce-fiinţează-în-sine-şi-pentru-sine .

Acest prim act de gândire este cel dintâi în ordine filosofică. Toată multiplicitatea lucrurilor existente este întemeiată de un singur Principiu. Aşadar acest Temei unic poate fi gândit şi poate fi, deocamdată, numit în limbaj. "Căci, în deosebire de iubitorii-de-mit, şi ei în oarecare măsură iubitori-de-înţelepciune, Thales caută să afle nu numai sursa (natura) generatoare, ci şi, în primul rând, chiar esenţa comună, substratul ireductibil. în absenţa unui limbaj specializat, el a recurs la limbajul comun, preluând un termen al acestuia, apa, dar resemnificat în prealabil. Tot ce se poate ca el, în cursul acestui proces de transfigurare a sensurilor, să fi procedat inductiv, observând că tot ceea ce se naşte şi trăieşte «se menţine prin umiditate, iar tot ceea ce este mort se usucă; seminţele tuturor lucrurilor sunt umede şi tot ce reprezintă hrana musteşte, de acolo de unde provin toate, de acolo se hrănesc: cum apa este principiul naturii umede, le înglobează pe toate» (Simpl., Phy., 23, 21, după Theophr., Phys. opin., fr. 1, în Diels; A (3). Procedând inductiv, el nu făcea din «apă» principiu al lumii şi deci termen al filosofiei, ci o învestea numai cu funcţia de purtător al unei semnificaţii şi de supleant pentru un cuvânt propriu limbajului specializat al filosofiei. Altfel spus, «apa» era doar nume pentru principiu, şi nu principiul însuşi .

Pentru demersul nostru vom considera faptul că Thales deschide orizontul ontologiei. Este cel dintâi care gândeşte Temeiul şi-l numeşte. In orizontul Infinitului nu are prea mare importanţă numele pentru Temei. Este mult mai importantă conştiinţa acestui act de gândire .