Traficul de persoane văzut ca o problemă socială

Asociat si cu denumirea de sclavie moderna, traficul de persoane reprezinta o amenintare pentru libertatea, integritatea fizica si psihica si pentru viata celor care sunt victimizati în aceasta forma de criminalitate ce produce in lume milioane de drame omenesti.

Traficul de persoane este o relatie de victimizare, asociata cu consecinte extrem de dure pentru victime (violente continue din partea traficantilor, care pot duce inclusiv la uciderea persoanelor traficate). Consecintele negative ale traficului se extind de la victimele directe (traume fizice si psihologice, consecinte grave asupra sanatatii persoanelor, dar si diminuarea sanselor persoanelor de a duce o viata normala, datorita faptului ca traficarea impiedica achizitionarea unor deprinderi necesare pentru a functiona ca membru al societătii), la comunitatile şi societatea din care acestea provin şi care se confrunta cu pierderea capitalului uman, cu cheltuieli crescute pentru recuperarea şi reintegrarea sociala a persoanelor traficate.

In România, inrautatirea condiţiilor socio-economice a determinat o mare parte a populatiei sa considere emigrarea ca unica oportunitate de atingere a unui standard decent de viata. In conditiile in care existau numeroase bariere in acest sens, migratia ilegală şi apelul la persoane sau retele care sa favorizeze acest lucru, precum şi integrarea pe piata muncii din străinatate a parut o alegere rationala pentru multe persoane, in special femei . Predominanta acestui fenomen in randul femeilor a fost data de lipsa oportunitatilor pe care o aveau de infruntat acestea în România (saracie, lipsa locurilor de munca), dar şi de aparenta unor oportunitati mai mari în strainatate (posturi de munca de menajere, infirmiere, meserii pentru practicarea carora nu este nevoie de specializare).

Tara noastra este si ea in ultimul deceniu grav lovita de acest fenomen. Din nefericire, cele mai afectate au devenit femeile, iar dintre acestea - o categorie cu totul vulnerabila in fata crizei econornice - femeile tinere.

Pentru primul semestru al anului 2010, statisticile oficiale cu privire la situaţia victimelor traficului de persoane identificate, prezintă 379 de victime identificate faţă de 343 de victime identificate în primul semestru al anului 2009.

Traficul de fiinte umane este in Romania o problema sociala din ce in ce mai grava si mai des intalnita. De la an la an rata traficul de persoane creste simtitor, fara a mai putea controla ceea ce se intampla, mai ales sa poti sa stopezi acest fenomen.

Teorii privind fenomenul de trafic de persoane

Dintre modelele de descriere a crimei organizate este dezvoltat cel care contine cea mai cunoscuta si mai riguroasa tipologie a gruparilor infractionale organizate şi anume cel cuprins în teoria lui Donald Cressey bazata pe gradul de rationalitate a organizatiei (văzuta ca abilitate de maximizare a profiturilor) ce constituie, in acelasi timp, şi un indicator al gradului de complexitate şi periculozitate al organizatiei.

Fara indoiala, crima organizata nu reprezinta un fenomen nou pe continentul nostru, studiile efectuate in diverse state demonstrând existenta unor grupări infractionale in intreaga perioada moderna. Ceea ce caracterizeaza insa in prezent Europa este cresterea numărului gruparilor infractionale organizate, multiplicarea activitătilor desfaşurate de acestea şi trecerea de la acţiunea pe teritoriul unui singur stat la nivel international.

Traficul de persoane este, inainte de toate, un fenomen social atat prin prisma etiologiei sale, cat si a efectelor pe care le prezinta la nivelul corpului social.

Teoria anomiei - starea de anomie instalată după 1989 a facut posibila aparitia şi ulterior dezvoltarea fenomenului de pauperizare, exploatare sexuala si prin munca a unor categorii sociale, cresterea infractionalitătii si in acelasi timp incapacitatea institutiilor de a face fata fenomenelor aparute şi proceselor declansate.

Schimbarile profunde produse au dereglat practic functionarea tuturor institutiilor din societate, cele mai multe acuzand o lipsa de legitimitate şi autoritate. Nu doar scoala sau familia, dar şi politia si sistemul judiciar in ansamblu nu au reusit sa-si indeplineasca funcţiile in mod adecvat, fiind puternic culpabilizate şi favorizand astfel producerea fenomenului infractional in diverse forme, printre care şi sub forma traficului de persoane.

Teoria marginalizarii şi excluziunii sociale - explica de ce persoane cu o pozitie sociala periferica, de izolare si cu acces limitat la resursele economice, educationale si comunicationale ale colectivitatii sunt cele mai expuse victimizarii în retelele de trafic.

Teoria lui R. Merton - folosita in special pentru explicarea discrepantei dintre scopurile sociale (cu precădere valorile economice), standardul socio-economic structurate de noul model social şi mijloacele pe care o mare parte a populatiei nu le au pentru a atinge scopurile propuse direct sau indirect in plan social general. In acest context, legatura dintre inovatie ca mod de adaptare sociala şi traficul de persoane s-a realizat firesc deoarece marea majoritate a victimelor traficului sunt persoane ce ocupa o pozitie sociala periferica, care nu dispun de mijloacele legale nu pentru a obtine prosperitatea economica, ci in cele mai multe cazuri pentru a-si asigura minimul de existenta, iar decizia pe care aceste persoane o iau se inscrie în liniile definitorii ale comportamentului inovativ (a emigra, a practica prostituţia, a vinde organe etc.).

Ca şi primele două teorii prezentate şi urmatoarele, respectiv teoria dezorganizarii sociale şi teoria alegerii economice raţionale sustin că dezechilibrele sociale determinate mai ales de modul defectuos în care parţile componente ale sistemului social interrelaţionează conduc şi la creşterea ratei criminalităţii (conform teoriei dezorganizării sociale), iar teoria alegerii economice raţionale explică simplu, dar esentializat, mecanismul declansării traficului de persoane şi anume cel al cererii şi ofertei de persoane în vederea exploatării sexuale cu precădere, avand la baza cererea mare care pentru a fi satisfacuta duce la racolarea fortata a unor persoane.