Criterii de convergență nominală

Criteriile de participare la etapa finală a Uniunii Economice şi Monetare au fost stabilite prin Tratatul de la Maastricht şi întărite prin Pactul de stabilitate şi Creştere .Acestea nu sunt însă precondiţii pentru aderarea la Uniunea Europeană ;ele au scop realizarea unor evoluţii economice armonioase în cadrul UEM, care să nu provoace tensiuni între statele membre UE.

1.Criteriul stabilităţii preţurilor

„realizarea unui grad înalt de stabilitate a preţurilor; acesta rezultă dintr-o rată a inflaţiei apropiată de cea a cel mult trei state membre care au cele mai bune rezultate în materie de stabilitate a preţurilor”;

Acest criteriu face referire la faptul că un stat membru are o stabilitate durabilă a nivelului preţurilor şi o rată medie a inflaţiei, în cursul unei perioade de un an înaintea examinării, care nu poate depăşi cu mai mult de 1,5% rata inflaţiei a acelor state membre (cel mult trei) care au înregistrat cele mai bune rezultate în domeniul stabilităţii preţurilor. Inflaţia se calculează cu ajutorul indicelui preţurilor de consum pe o bază comparabilă, ţinând seama de diferenţele dintre definiţiile naţionale.

Rata inflaţiei a cel mult trei state membre care au înregistrat cele mai bune rezultate în domeniul stabilităţii preţurilor se aplică utilizând media aritmetică neponderată a ratei inflaţiei înregistrată în cele trei ţări cu cele mai mici rate ale inflaţiei, dat fiind că aceste rate sunt compatibile cu stabilitatea preţurilor.

2. Criteriul finanţelor publice

Acest criteriu reflectă faptul că un stat membru nu face obiectul unei decizii cu privire la existenţa unui deficit excesiv.

Comisia Europeană supraveghează evoluţia situaţiei bugetare şi a sumei datoriei publice în statele membre ,îndeosebi dacă se respectă valorile de referinţă:

• 3% pentru raportul dintre deficitul public prevăzut sau efectiv şi produsul intern brut la preţurile pieţei;excepţie fac situaţiile în care :

-raportul a fost diminuat în mod considerabil şi constant şi atinge un nivel apropiat de valoarea de referinţă;

-depăşirea valorii de referinţă a fost doar excepţională şi temporară şi respectivul raport rămâne apropiat de valoarea de referinţă;

• 60% pentru raportul dintre datoria publică şi produsul intern brut la preţurile pieţei, cu excepţia situaţiei în care acest raport scade suficient şi se apropie de valoarea de referinţă într-un ritm satisfăcător.