Dubla impunere internațională

Raporturile ce se nasc intre stat si individ sunt diferite: dependenta politica, sociala si economica. Dependenta politica sau apartinenta politica este caracterizata in functie de nationalitate. Dependenta sau apartenenta sociala se manifesta prin sederea individului in tara in care se afla resedinta sa ori domiciliul sau. Dependenta economica rezulta bdin participarea individului la activitatea de productie, de circulatie sau la consumarea bunurilor din statul respective. Atunci cand aceste trei categorii de dependente sunt reunite la acelasi individ, se poate spune ca exista o apartenenta totala la suveranitatea fiscala a unui stat. Ca atare, Statul are jurisdictie completa, absoluta asupra tuturor nationalilorcare participa la viata sa economica si sociala care, in alti termeni, traiesc in tara participand la actele de productie, de circulatie sau la consumul bogatiilor. Apartenenta politica, economica si sociala se combina si se confrunta spre a-i situa pe acesti nationali intr-o situatie de legatura fiscala fata de stat.

In acelasi timp, ca urmare a dezvoltarii si perfectionarii mijloacelor de productie si a tehnologiilor, adancirea diviziunii sociale a muncii, largirea pietei, amplificarii schimburilor de marfuri intermediate de bani, dincolo de granitele statului, extinderea si diversificarea tranzactiilor cu efecte comerciale si hartii de valoare, apar tot mai frecvent situatii in care acelasi individ se afla in legatura politica, economica sau sociala fata de doua sau mai multe state. Astfel, acelasi individ poate fi cetateanul unui stat, iar sursa de venituri este situata in al treilea stat. De aici s-a nascut problema stabilirii autoritatii publice competente sa procedeze la impunerea veniturilor realizate si a averilor detinute de persoane fizice si juridice in alte tari, decat cea careia ii apartin aceste persoane. Problema este strans legata de suveranitatea fiscala a tarilor, in virtutea careia autoritatile publice pot sa instituie impozite asupra tuturor veniturilor si averilor apartinand rezidentilor, indiferent de originea acestora. Ca urmare, acelasi venit si aceeasi proprietate pot fi impuse pe teritoriul careia acestea s-au obtinut sau se afla, precum si in tara de domiciliu a subiectului ce a obtinut veniturilor sau detine averea. In felul acesta, apare dubla impunere fiscala internationala, care poate reprezenta ceva excesiv pentru subiectul suportator sau un obstacol in calea circulatiei capitalurilor, al proceselor de largire a cooperarii dintre tari si de intensificare a relatiilor economice si financiare dintre acestea.

S-a exprimat opinia ca ideal ar fi ca, intr-o asemenea ipoteza, facultatea contributiva globala a contribuabilului sa fie o singura data si ca sumele obtinute sa fie imparitite intre diversele autoritati fiscale pe baza intensitatii legaturilor politice, economice si sociale care au unit contribuabilul de suveranitatile fiscale interesate.

In realitate, dreptul erxclusiv revendicat de fiecare stat de stabili structura si orientarea sistemuluisau fiscal intern si diversificarea sistemelor fiscale au ca rezultat inevitabil obligatia contribuabilului de a suporta o datorie fiscala superioara celei npe care ar fi avut-o de platit daca se gasea intr-o situatie de apartenenta fiscala in raport cu un singur stat.

In ce priveste diversificarea sistemelor fiscale, constatam ca dezvoltarea economica rapida din secolul trecut si cel present au infuentat si sistemele de impunere. Astfel, s-a trecut de la impozitele reale (obiective) la impozitele personale (subiective). In cazul impozitelor de tip real, obiectul impunerii il formau bunurile care alcatuiau avutia materiala a populatiei: terenurile, constructiile si alte asemenea valori; activitatile mestesugaresti, comerciale, industriale etc. apreciate in functie de: fort6a de munmca utilizata, forta matri9ce folosita, volumul productiei; capitalul mobiliar etc. data cu trecerea la impozitele de tip personal, obiectul impunerii este constituit de veniturtile realizate sub forma de salarii, castiguri din profesii libere, profituri din industrie, comert si cativitati financiar- bancare, venit net din exploatarea pamantului si din arenzi, chirii, dobanzi, dividente etc.

In cazul impozitelor indirecte nu se pune problema dublei impuneri internationale, intrucat cetatenii straini suporta, in calitate de cumparatori, aceleasi imppozite cuprinse in preturile marfurilor cumparate ca si cetatenii din tara de impunere.

Dubla impunere fiscala internationala reprezinta, asadar, supunerea directa la impozit a aceleiasi materii impozabile si pentru aceeasi perioada de timp, de catre autoritatile publice din tari diferite. Desigur, o astfel de impunere se poate manifesta doar in cazul in care rezidentii unei tari realizeaza venituri sau detin proprietati in alte tari. Caci, in cazul extrem al perceperii unor impozite o singura data, dar de doua sau mai multe autoritati fiscale juxtapuse din aceesi tara, dubla, tripla sau multipla impunere este o realitate, dar aceasta nu este considerata in teoria finantelor publice o dubla, tripla sau multipla impunere juridica, ci una de natura economica, care se concretizeaza in cresterea presiunii fiscale medii suportate de contribuabilul in cauza in propria tara.

Dubla impunere trebuie sa fie examinata prin prisma particularitatilor politicii fiscale si a modalitatilor de impunere folosite de catre diferite tari.

Dubla impunere se poate ivi sub doua forme, si anume:

a). voita, intentionata de legiuitor

b). nevoita, neintentionata de legiuitor.

Dubla impunere voita consta in aceea ca statul incearca prin aceasta prin aceasta metoda sa ingreuneze concurenta exercitata de capitalul extern intr-o ramura economica.

Dubla impunere neintentionata, intamplatoare, se intalneste in cazul in carenbu se iurmareste, dar se realizeaza, prin coincidenta diferitelor impozite din aceeasi tara si din strainatate, afectarea aceluiasi venit sau bun din doua tari.

Pe plan international, in domeniul fiscal se folosesc cateva criterii de baza carora se impun veniturile si bunurule, si anume: criteriul rezidentei (domiciliului fiscal); criteriului nationalitatii si criteriul veniturilor.

Conform criteriului rezidentei se impun impozitului toate veniturile si bunurile persoanelor fizice si juridice de catre autoritatea fiscala din tara rezidentului (domiciliul fiscal sau sediu) in statul considerat, fara a se tine seama de faptul daca veniturile sau bunurile impozabile se o0btin ori se afla pe teritoriul acelei tari sau pe teritoriul altor tari. Dupa cum se constata, potrivit acestui criteriu sau acestei conceptii, se tine seama de persoana fizica sau juridicain calitatea sa de contribuabil si nu de sursa provinientei veniturilor sau locul unde sunt situate bunurile.

Potrivit criteriului nationalitatii, statul impune pe rezidentii sai care dobandesc venituri sau pposeda bunuri dinsau in statul respectiv, indiferent daca ecastia locuiesc sau nu in tara lor.

In concordanta cu criteriul originii veniturilor (conceptia teritoriala) impozitul se calculeaza si se incaseaza de catre organele fiscale din tara in care se realizeaza veniturile sau se afla bunurile, indiferent de rezidenta sau nationalitatea beneficiarilorde venituri sau a proprietarilor de bunuri. Dupa acest criteriu, se impun salariile, profitul intreprinderilor, veniturile din profesii libere, dobanzile, dividendele, arenzile, chiriile etc. Potrivit acestui criteriu, elementul hotarator il constituie sursa de realizare a venitului sau, dupa caz, locul unde se afla bunurile care sunt sub incidenta impozitului, si nu beneficiarul venitului sau proprietarul bunului.

Aplicarea acestor criterii poate sa determine ivirea dublei impuneri. De pilda, aplicarea intr-o tara a criteriului rezidentei, adica a domiciliului fiscal, iar in alta a criteriului ortiginii veniturilor, face ca persoana din prima tara, cand dobandeste venituri din a doua tara, sa plateasca impozite pentru acele venituri in ambele tari, sa aiba loc dubla impunere, adica persoana in cauza poate sa fie impusa in ambele state.

In legislatiile statelor, rezidenta poate fi definita in mod diferit sau unele persoane au dubla cetatenie; aceste situatii pot genera conflicte de interese fiscale. De asemenea, astfel de conflicte fiscale se pot ivi si in modul de determinare a profitului societatilor-mama care au sucursale sau filiale in alte tari.