Eficiența cheltuielilor publice pentru învățământ

1. Locul cheltuielilor publice pentru învățământ în sistemul cheltuielilor publice

1.1. Cheltuielile publice pentru acțiunile social-culturale

1.1.1. Caracterizare generală

Cheltuielile publice bugetare din această categorie joacă un rol important prin impactul pe care îl au asupra dezvoltării fiecărei țări sub aspect social și economic, contribuind din plin la progresul umanității.

Rolul pozitiv îndeplinit de cheltuielile cu acțiuni socio-culturale a determinat tendința statului modern de asumare a unor sarcini sporite, vizând îmbunătățirea posibilităților de acces al cetățeniilor la serviciile caracteristice acestui domeniu, cu atât mai mult, cu cât revoluţiile tehnico-științifice au amplificat nevoia de instruire și cunoaștere, ca premise indispensabile mersului ascendent al omenirii. Sub forma acordării unor sume de bani cum ar fi bursele, pensiile, indemnizațiile.

Condițiile concrete și formele specifice de manifestare a lor sunt determinate de natura activității instituțiilor publice profilate pe acest domeniu, între care se numără școliile, spitalele, bibliotecile, teatrele etc.

Prin conținutul acestor cheltuieli, sunt avute în vedere acțiuni de interes general ce se întreprind în scopul asigurării de servicii publice destinate populației fie gratuit, fie cu plată redusă față de costurile acestora, inclusi

Prin prisma impactului lor asupra produsului național aceste cheltuieli apar drept consumuri definitive de resurse, determinând diminuarea PIB, respectiv a avuției naționale. Pe de altă parte, este recunoscut impactul lor pozitiv indirect asupra lui PIB, prin contribuția adusă la crearea unor premise favorabile sporirii acestora, deoarece majoritatea acțiunilor de acest fel antrenează creșterea capacității creatoare și a potențialului productiv al națiunii.

În condițiile specifice lumii contemporane, în majoritatea statelor s-au înregistrat creșteri importante ale acestor cheltuieli, atât în sume absolute, cât și ca pondere în PIB și în totalul cheltuielilor bugetare. În țările dezvoltate, ponderea cheltuielilor publice pentru acțiunile social-culturale în totalul cheltuielilor publice depășesc 60% atingând, în 2005, nivele de 67,24% în Franța, 67,6% în Germania, 66,87% în Statele Unite ale Americii.

În cazul țărilor în curs de dezvoltare situația se prezintă în mod diferit, ponderea cheltuielilor publice pentru acțiuni social-culturale fiind cu mult inferioare primului grup de țări înregistrând 25% în India, 46% în Brazilia, 51,55% în România.

În țările dezvoltate, ponderea acestor cheltuieli în PIB depășesc sensibil 20%, dar cu variații importante. O situație relativ diferită se prezintă în cazul țărilor în curs de dezvoltare, unde aceste ponderi sunt cu mult inferioare: în jur de 5% în India, în jur de 15% în Brazilia, Argentina 17 % iar în România în jur de 18%.

Diferențierea importantă între cele două grupuri de țări trebuie puse în primul rând, pe seama nivelului diferit de dezvoltare, care impune limite de redistribuire a PIB și priorității diferite în alocarea resurselor respective pe categorii de cheltuieli. Așa s-a conturat ca o caracteristică faptul că în majoritatea țărilor slab dezvoltate statul alocă sume mai mari pentru acțiuni economice și dezvoltarea infrastructurii, ceea ce reprezintă o opțiune firească, dar implică alocații mai mici și ponderi mai reduse în PIB ale căror categorii de cheltuieli.

În ceea ce privește structura internă a cheltuielilor pentru acțiuni social-culturale, se disting următoarele subgrupe: cheltuieli pentru învățământ, cheltuieli pentru cultură și artă, cheltuieli pentru ocrotirea sănătății, cheltuieli cu securitatea socială. Într-o altă variantă de grupare, primele două se regăsesc împreună sub denumirea de cheltuieli pentru educație.

Sadisfacerea nevoilor cu caracter social reprezintă o componentă importantă a politicii sociale a statelor și presupune folosirea pe scală largă a resurselor financiare publice în scopul îmbunătăţirii condițiilor de viață ale populației, a calității vieții fiecărui individ.