Euro - Avantaje și Dezavantaje

Capitolul 1. Introducerea și evoluția monedei EURO

„Introducerea monedei unice europene, EURO, continuă să fie o sursă de neînțelegere, să pună întrebări și să provoace teamă, nu numai în rândul experților economici, dar de asemenea, în rândul consumatorilor obișnuiți. Timp de mulți ani, PROMEURO rămâne fidel misiunii sale de a familiariza tinerii cu o inovație care, în câțiva ani, va deveni parte din viața lor de zi cu zi.

Moneda euro nu este pur și simplu un dispozitiv pe termen scurt. Bazându-se pe coeziunea și solidaritatea dintre statele membre ale UE în vigoare, aceasta va ajuta pentru a asigura creșterea productivității și va dezvolta potențialul economic și financiar, care va sprijini creșterea economică, oferind astfel o noua speranță pentru generația noastră tot mai mare de tineri. ", Pierre Werner.

In prezent euro face parte din viața cotidiană a cetățenilor a 17 State membre a Uniunii Europene. Pe termen lung, alte state membre au ca scop aderarea la zona euro. Moneda unică are avantaje incontestabile: ea reduce costurile tranzacțiilor financiare, facilitează călătoriile, sporește rolul Europei pe plan internațional, etc. Voi analiza în primul rând cum s-a dezvoltat ideea de monedă unică. Apoi voi enunța atât avantajele cât și dezavantajele monedei unice –EURO.

1.1. Scurt istoric

In cadrul summit-ului de la Haga din decembrie 1969, conducătorii de stat sau de guvern au definit un nou obiectiv în ceea ce privește construcția europeană și anume Uniunea Economică și Monetară (UEM). Grupul, condus de către Pierre Werner , prim ministru al Luxemburgului, își asuma responsabilitatea creării unui raport despre mijloacele de a pune în practică obiectivul dat înaintea anului 1980

In octombrie 1970 grupul Werner prezintă raportul său final, care prevedea construirea unei uniunii economice și monetare timp de zece ani, după un plan care cuprindea mai multe etape. Scopul final fiind de a ajunge la o liberalizare totală a mișcărilor de capital, o convertibilitate totală a monedelor statelor membre, precum și o fixare irevocabilă a cursurilor valutare. Raportul întruchipează adoptarea unei monede unice europene care ar fi o finalitate a procesului însă nefiind considerată ca un scop în sine. De altfel, raportul recomandă de a consolida coordonarea politicilor economice și de a defini direcțiile în ceea ce privește politicile bugetare naționale.

In martie 1971, cele sase țări își dau acordul asupra instituirii unei UME în mai multe etape. Eșuarea sistemului de la Bretton Woods și decizia americană de a liberaliza cursul de schimb al dolarului în august 1971 generează o undă de instabilitate pe piețele de schimb valutar care accentuează raporturile de paritate între monedele europene. Proiectul UME suferind un eșec major.

In martie 1972, prin crearea mecanismului „șarpelui monetar” , cele șase încearcă relansarea dinamicii integrării monetare. Instabilitatea provocată de crizele petroliere, feblețea dolarului și divergențele între politicile economice, influențează șarpele, acesta pierzând în mai puțin de doi ani o mare parte din membrii săi, reducându-se în final la o zonă „mărcii” care regrupează Germania, Benelux si Danemarca.

Eforturile de a crea o zonă stabilă monetară sunt reluate în martie 1979, sub influența Franței și Germaniei, prin înființarea Sistemului Monetar European (SME), bazat pe conceptul de rate de schimb fixe, dar ajustabile. Monedele tuturor statelor membre în afară de Regatul Unit, au participat la mecanismul de schimb. Principiul constă în faptul că cursurile de schimb sunt bazate pe cursurile pivot definite în funcție de ECU (European Currency Unit), unitate de cont europeană care reprezintă media ponderată a monedelor participante. Timp de zece ani, SME permite reducerea însemnată a variabilității cursurilor de schimb: flexibilitatea sistemului, combinată cu o voință politică de a atinge o convergență a economiilor, permite realizarea unei stabilități durabile a monedelor.

In 1985 se adoptă programul pieței unice, care evidențiază faptul că existența costurilor relativ ridicate ale tranzacțiilor de schimb valutar, precum și incertitudinile generate de fluctuarea cursurilor de schimb nu vor permite exploatarea pe deplin a potențialului acesteia. De asemenea se grefează ideea „triunghiului imposibil: care centrează ideea de incompatibilitate pe termen lung a: liberei circulații a capitalurilor, stabilității prețurilor și independența politicilor monetare.