Evoluția și structura veniturilor fiscale în România

1. Analiza evolutiei gradului de fiscalitate în România. Comparatii internationale

Masurile de politica fiscala promovate de autoritatile fiscale din tara noastra, în perioada 2001-2005, alaturi de alti factori, printre care calitatea gestionarii creantelor fiscale ale statului si gradul de conformare voluntara la impozit, au influentat volumul si structura încasarilor fiscale, precum si presiunea exercitata de acestea.

În tabelul 1 este prezentata evolutia nivelului produsului intern brut si a veniturilor fiscale ale României precum si a gradului de fiscalitate, în perioada 1990-2005.

Tabelul 1: Evolutia gradului de fiscalitate în România, în perioada 1990-2005

Legenda: (2) milioane RON, preturi curente; (3) impozite, taxe si contributii colectate la bugetul general consolidat, milioane RON, preturi curente; (4) = (3)/(2); (5) = (impozite + taxe) *100/PIB

În perioada considerata, gradul de fiscalitate generala, calculat cu luarea în considerare a tuturor impozitelor, taxelor si contributiilor încasate de autoritatile publice centrale si locale, a înregistrat, exceptie facând anii 1998 si 1999, o tendinta continua de scadere, de la 35,5%, în anul 1990, la 27,3%, în anul 2005. Pe ansamblu, gradul de fiscalitate generala s-a redus, în perioada considerata cu aproximativ 8 puncte procentuale.

Gradul de fiscalitate determinat, exclusiv, pe baza veniturilor încasate din impozite si taxe a avut o evolutie ceva mai sinuoasa.

În conditiile în care, dupa anul 1999, produsul intern brut a început sa creasca, de la un an la altul, în termeni reali, tendinta descrescatoare a gradului de fiscalitate poate fi apreciata ca efect al tendintei generale de relaxare fiscala manifestata în ultimii cinci ani. Cu titlu de exemplu se pot mentiona, în acest sens, reducerea, de la 1 ianuarie 2000, a cotei impozitului pe profit, de la 38% la 25%, si apoi la 16%, începând cu 1 ianuarie 2005, reducerea, tot de la 1 ianuarie 2000, a cotei generale de T.V.A., de la 22% la 19% precum si reducerea presiunii fiscale exercitate de contributiile de asigurari sociale, de la 55%, în anul 2001, la 49%, în anul 2005.

Figura 1.: Evolutia gradului de fiscalitate în România, în perioada 1990-2005

Pentru a vedea unde se situeaza România în comparatie cu alte tari, este prezentat, în tabelul 2, gradul de fiscalitate generala în tarile membre O.C.D.E., în anii 1990, 1995, 2000, 2002 si 2003.

În toti cei cinci ani, cu o singura exceptie (anul 1990), gradul de fiscalitate, în România, s-a situat sub media tarilor O.C.D.E. si a celor membre U.E. (medie neponderata). Diferenta dintre gradul de fiscalitate generala, din România, si cel înregistrat pe ansamblul tarilor O.C.D.E. a fost, în anii analizati, de aproximativ 7-8 puncte procentuale. Fata de tarile membre ale Uniunii Europene aceasta diferenta este si mai mare, si anume de aproximativ 11 puncte procentuale.

Chiar si tarile central-europene, membre ale O.C.D.E. si ale U.E., înregistreaza grade de fiscalitate mai ridicate decât în tara noastra, astfel, în anul 2003, Republica Ceha avea o fiscalitate generala de 37,7%, Ungaria, 38,5%, Polonia, 34,2%, Slovacia, 31,1%, fata de 28%, în tara noastra. Tabelul 2.: Veniturile fiscale totale ca procent din produsul intern brut în tarile membre O.C.D.E.

Nota: U.E. 19 cuprinde U.E. 15 (Austria, Belgia, Danemarca, Finlanda, Franta, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, Luxemburg, Olanda, Portugalia, Spania, Suedia, Marea Britanie) plus 4 tari din grupul celor 10 (Cehia, Ungaria, Polonia si Slovacia), care au aderat la 1 mai 2004

Sursa: Informatii preluate de pe site-ul Organizatiei pentru Cooperare si Dezvoltare Economica, www.oecd.org

În conditiile în care gradul de fiscalitate se determina pe baza veniturilor fiscale încasate efectiv, nivelul redus al acestuia s-ar putea explica printr-o slaba colectare a impozitelor si taxelor si printr-un nivel înalt al sustragerii de la impunere la care se pot adauga numeroasele facilitati fiscale acordate de-a lungul timpului.

La o rata a fiscalitatii situata, pe ansamblu, sub 30% din produsul intern brut, în România, nu se poate vorbi de o fiscalitate excesiva. Mai mult decât atât tendinta care se manifesta în prezent, la nivel national, este aceea de reducere a nivelului fiscalitatii. Trebuie, însa, mentionat ca acest nivel al gradului de fiscalitate s-a determinat pe baza veniturilor fiscale colectate efectiv si nu a celor datorate, respectiv veniturile fiscale sustrase bugetului general consolidat nu sunt luate în considerare, acestea fiind practic imposibil de comensurat la adevaratul lor nivel.

Un alt indicator care poate fi utilizat pentru exprimarea nivelului fiscalitatii este, indicele relativ al fiscalitatii, reprezentat, în esenta de suma principalelor impozite si taxe percepute companiilor si persoanelor fizice.

Daca, în perioada 1997-2000, indicele de fiscalitate din România a crescut cu aproximativ 16 puncte procentuale, între 2001-2004 s-a consemnat o ordonare a legislatiei fiscale, materializata în Codul Fiscal si Codul de Procedura Fiscala, respectiv scaderi usoare ale cotelor de impozitare, în special, cele legate de forta de munca.

Ca si gradul de fiscalitate, indicele relativ al fiscalitatii românesti nu a fost si nu este printre cele mai ridicate, iar reducerea într-un singur an (2005) a acestuia cu peste 30 de puncte procentuale, reprezinta un fapt mai rar întâlnit la nivelul unei economii. Astfel, pentru anul 2005 indicele relativ al fiscalitatii este de 100% fata de 133% , în anul 2004. O usoara scadere s-a înregistrat si în anul 2006, acesta ajungând la aproximativ 98%.

Figura 2.: Indicele relativ al fiscalitatii în România, în perioada 2004-2006

Potrivit unui studiu al publicatiei Forbes, care ia în considerare 26 de economii europene, tara cu cel mai redus nivel al fiscalitatii, la nivelul anului 2004, este Irlanda, cu un indice al fiscalitatii de 90,3% (fara contributii de sanatate), comparativ cu 174,8%, cel mai ridicat indice, pentru Franta. Cu un indice al fiscalitatii de 119,5% (fara contributii de sanatate), România se situeaza în acest clasament pe locul 16, fiind devansata de 15 tari (Franta, Belgia, Suedia, Italia, Austria, Norvegia, Grecia, Spania, Slovenia, Olanda, Rep. Ceha, Finlanda, Ungaria, Danemarca, Portugalia) si devansând 11 tari (Polonia, Germania, Marea Britanie, Luxemburg, Slovacia, Elvetia, Lituania, Letonia, Rusia, Irlanda).

Cu toate acestea, agentii economici si populatia au considerat si considera, în continuare, fiscalitatea, din tara noastra, ca fiind împovaratoare. Ma refer aici în special la impozitarea muncii salariale. Dupa cum se poate observa din tabelul 3, în România, impozitarea muncii salariale, în special, în privinta cotelor de contributii sociale se situa, în anul 2001, la cel mai înalt nivel, comparativ cu celelalte tari central-europene analizate. Cu toate acestea ponderea veniturilor colectate din contributii de asigurari sociale si impozit pe salarii a fost mult mai redusa decât în celelalte tari. Acesta se poate explica prin aceea ca nivelul ridicat al impozitarii fortei de munca, în afara faptului ca produce grave distorsiuni economice, reducând numarul de locuri de munca si marind costul produselor românesti, contribuie, totodata, la amplificarea muncii la negru si, pe aceasta cale, la iesirea de sub impozitare a numeroase venituri obtinute din munca prestata.

Cu toate ca, începând cu anul 2002, contributiile datorate pentru veniturile din salarii au fost reduse, atât pentru salariati cât si pentru angajatori, în total, reducerile operate, în perioada 2002-2005, fiind de 6 puncte procentuale, fiscalitatea pe forta de munca ramâne, în continuare la un nivel ridicat comparativ cu alte state est-europene.

La acreditarea ideii ca în România ar exista o fiscalitate excesiva a contribuit, de-a lungul timpului, si existenta unui numar foarte mare de taxe si impozite, în sarcina persoanelor fizice si juridice ca si instabilitatea legislativa care a caracterizat sistemul fiscal românesc.

Tabelul 3: Nivelul cotelor de impozitare pentru principalele prelevari fiscale si ratele de colectare obtinute pentru acestea, la nivelul anului 2001