Sistemul Fiscal și Evaziunea Fiscală - Abordare Comparativă

INTRODUCERE

În orice economie, scopul principal al unui sistem fiscal este de a constitui o sursă stabilă şi solidă de venituri publice. Pe de altă parte, un sistem fiscal trebuie să aibă ca obiective susţinerea dezvoltării economice a ţării şi sprijinirea categoriilor sociale defavorizate.

Realizarea acestor obiective trebuie să fie însoţită de preocuparea permanentă a administraţiei fiscale pentru creşterea eficienţei sale. În acest proces, un factor de o importanţă deosebită este reprezentat de reducerea evaziunii fiscale, în condiţiile în care aceasta contribuie la diminuarea eficienţei structurilor statale, fiind în acelaşi timp un factor generator de corupţie.

Fenomen tot atât de vechi pe cât este însăşi existenţa impozitului propriu-zis, evaziunea fiscală nu are graniţe de timp sau de spaţiu. Cu toate acestea, amploarea acestui fenomen prezintă diferenţe sensibile de la o ţară la alta, în general considerându-se că în ţările cu economii dezorganizate, instabile, unde corupţia se manifestă din plin, economia subterană şi evaziunea fiscală sunt la ele acasă.

Trecând de la abordarea conceptuală a noţiunilor de sistem fiscal şi evaziune fiscală, la prezentarea cauzelor şi implicaţiilor fenomenului evazionist, prezenta lucrare analizează în ultimul capitol legătura existentă intre sistemul fiscal şi fenomenul evazionist. Presiunea exercitată de structura unui sistem fiscal are influenţe asupra veniturilor fiscale, şi acest lucru poate fi observat analizând evoluţia structurii veniturilor fiscale ale României pe o perioadă de 16 ani. De asemenea, analizând nivelul presiunii fiscale din România putem vedea influenţa acestuia asupra nivelului sustragerii de la impozitare. Comparativ cu alte ţări din Uniunea Europeană, în România putem vorbi de o fiscalitate moderată, cu tendinţe de reducere a nivelului fiscalităţii, dar cu o evaziune fiscală ridicată.

Capitolul I

Sistemul fiscal – cadrul general de abordare

1.1 Definirea sistemului fiscal

Sistemul fiscal este, în mod normal, expresie a voinţei politice a unei comunităţi umane organizate, fixată pe un teritoriu determinat şi dispunând de o autonomie suficientă pentru a putea, prin intermediul programelor care o reprezintă, să se doteze cu o întregă serie de reguli juridice şi, în special, fiscal.

În orice perioadă şi în orice tip de societate fiscalitatea este privită ca o inoportunitate pentru orice contribuabil, oricât cinism fiscal ar dovedi acesta. Existenţa şi manifestarea ei este justificată deoarece funcţionarea oricărei societăţi implică numeroase costuri care trebuie să fie acoperite din resurse suficiente.

Dacă resursele proprii pe care statul le poate obţine, care provin, de exemplu, din proprietăţile publice (domeniile statului), nu sunt suficiente, ceea ce se întâmplă in general, atunci trebuie prelevate impozite. De fapt, impozitele plătite de către persoane fizice şi persoane juridice pot fi considerate remuneraţii ale serviciilor de orice natură pe care le asigura statul sau instituţiile sale.

Conceput iniţial pentru a răspunde unor obiective pur financiare ale statului, la care s-au adăugat ulterior, ca urmare a evoluţiei societăţii umane, o serie de obiective de natură economico-socială, sistemul fiscal este rezultatul gândirii, deciziei şi acţiunii factorului uman, “expresie a voinţei politice a unei comunităţi umane organizate, fixată pe un teritoriu determinat si dispunând de o autonomie suficientă pentru a putea, prin intermediul organelor care o reprezentă, să se doteze cu o întreagă serie de reguli juridice şi, în special, fiscale”

În literatura de specialiteate există diferite opinii privind structura sistemului fiscal, potrivit cărora sistemul fiscal cuprinde doar impozitele, taxele şi reglementările fiscal sau în structura acestuia se cuprind totalitatea impozitelor şi taxelor împruenă cu reglementările legale de natură fiscală, inclusive metodele şi tehnicile de aşezare, urmărire şi percepere a acestora.