Împrumuturile de stat și datoria publică

Împrumuturile de stat reprezintă obligaţiile generate de contractele de pe piaţa financiară internă şi/sau internaţională prin care statul, în calitate de împrumutat, obţine fonduri financiare de la o persoană fizică sau juridică creditoare şi se angajează să le ramburseze, împreună cu dobânda şi cu alte costuri, într-o perioadă specificată. Aceste obligaţii sunt rezultatul atât a împrumuturilor contractate direct de către stat, cât şi a împrumuturilor garantate de stat.

Deci, distingem următoarele forme ale împrumuturilor de stat: împrumuturi interne sau externe contractate/garantate de către autorităţi ale administraţiei publice centrale; împrumuturi interne sau externe contractate/garantate de către autorităţi ale administraţiei publice locale.

Împrumuturile angajate direct către autorităţile administraţiei publice centrale şi locale sunt contractate pe bază de:

- titluri de stat (denominate în lei şi în valută, în formă materializată sau dematerializată, respectiv cu dobândă sau cu discount plasate atât pe piaţa internă, cât şi pe piaţa externă) emise de Ministerul Finanţelor Publice sau al unor instituţii specializate) şi plasate pe piaţa internă sau externă. În această categorie includem: certificatele de trezorerie, obligaţiunile municipale, obligaţiunile pentru finanţarea deficitului bugetar, obligaţiunile emise în baza unor legi speciale;

- convenţii încheiate cu Banca Naţională a României, precum şi cu instituţii specializate care dobândesc calitatea de agent al statului. De exemplu, în scopul menţinerii unui sold corespunzător în contul general al Trezoreriei Statului, pe baza convenţiei încheiate între Banca Naţională a României şi Trezoreria Statului, BNR acordă acesteia împrumuturi cu termene de rambursare de cel mult 180 de zile şi la condiţii de dobândă la nivelul pieţei. Suma totală a împrumuturilor acordate nu poate depăşi în niciun exerciţiu financiar anual echivalentul a 7% din veniturile bugetului de stat realizat în anul precedent, iar soldul permanent al împrumuturilor acordate şi nerambursate nu poate depăşi în niciun moment suma totală rezultată din dublarea capitalului şi a fondului de rezervă al Băncii Naţionale a României.

- acorduri cu guvernele altor ţări şi cu instituţiile financiare internaţionale.

De asemenea, Ministerul Finanţelor Publice, cât şi autorităţile administraţiei publice locale (consiliile locale, judeţene şi Consiliul General al municipiului Bucureşti) pot angaja împrumuturi şi din disponibilităţile existente în contul general al trezoreriei statului, în vederea acoperirii golurilor temporare de casă, ca urmare a decalajului dintre veniturile şi cheltuielile bugetului de stat, respectiv a bugetelor locale.

ÎMPRUMUTURILE ADMINISTRAŢIEI PUBLICE CENTRALE

ÎMPRUMUTURILE INTERNE angajate în nume propriu, prin Ministerul Finanţelor, sunt contractate pe piaţa financiară internă, pe termen scurt, mediu şi lung şi sunt destinate:

- finanţării şi/sau refinanţării deficitelor bugetare şi a datoriei publice interne constituite în baza unor legi speciale;

- finanţării unor obiective de investiţii de interes naţional, aprobate în condiţiile legii;

- menţinerii unui sold corespunzător în contul general al trazoreriei statului;

- asigurării resurselor băneşti necesare în vederea convertirii în datorie publică internă a garanţiilor pentru împrumuturile interne executate, pentru suma neacoperită din fondul de risc şi din prevederile bugetului de stat cu această destinaţie;

ÎMPRUMUTURILE INTERNE garantate de stat, sunt o obligaţie a statului român, executată de creditor în cazul în care beneficiarul împrumutului (garantatul), persoană juridică, nu are capacitatea să achite, integral sau parţial, împrumutul, dobânda şi alte costuri aferente acordului de împrumut şi sunt destinate:

- finanţării din resurse de pe piaţa financiară internă a unor proiecte sau activităţi de importanţă prioritară pentru România;

- finanţării unor destinaţii stabilite şi aprobate de Guvern.

ÎMPRUMUTURILE EXTERNE angajate în nume propriu contractate direct de stat prin Ministerul Finanţelor, de la guvernele altor ţări, de la instituţiile financiare internaţionale şi/sau de pe piaţa financiară internaţională, pe termen mediu şi lung sunt destinate:

- susţinerii balanţei de plăţi;

- consolidării rezervei valutare a statului

- realizării unor proiecte de investiţii şi finanţării exporturilor, modernizării şi dezvoltării unor domenii prioritare ale economiei;

- realizării unor importuri stabilite de Guvern;

- finanţării şi refinanţării deficitului bugetului de stat