Metode de Echilibrare a Bugetelor Locale

CAP. 1 Conceptele de Echilibru Bugetar si Deficit Bugetar

Veniturile si cheltuielile unitatilor administrativ teritoriale se prevad în bugetele ce se elaboreaza pentru fiecare exercitiu bugetar. Elaborarea, aprobarea si executarea bugetelor locale se desfasoara pe baza principiilor autonomiei locale, echilibrarii, anualitatii si realitatii.

Principiul echilibrarii presupune ca bugetele unitatilor administrativ teritoriale ale caror venituri proprii nu acopera cheltuielile necesare sa beneficieze de sume defalcate sau cote din impozitul pe venit de la bugetul de stat precum si de transferuri. În spiritul principiului echilibrului autoritatile administratiei publice locale trebuie sa colecteze veniturile proprii alaturi de veniturile primite prin redistribuire sa acopere cheltuielile prevazute în buget din cursul anului bugetar.

Anualitatea si echilibrul bugetului sunt legate, având drept rezultat echilibrul anual al bugetului, considerat drept “ principiul de aur al gestiunii bugetare”.

Însa principiul echilibrarii bugetare a suferit unele interpretari si reconsiderari în conceptia moderna, admitandu-se, mai întâi, posibilitatea unor necorcondante determinate de dinamica diferita a încasarilor si platilor bugetare. S-a constatat ca cheltuielile de efectuat devanseaza în prima parte a anului bugetar veniturile curente incasate, rezultând goluri de casa, sau uneori, excedente si implicit abateri de la acest principiu.

Necorcondantele între fluxurile de intrare-iesire la fondurile bugetare, se concretizeaza prin diferenta între suma veniturilor curente (Vc) si suma cheltuielilor (Cb), constituind un sold, cel mai adesea, negativ cunoscut sub denumirea de deficit bugetar (Db), ce poate fi exprimat prin relatia:

Db = Cb – Vc

Formarea deficitului bugetar public apare determinata de angajarea unor cheltuieli mai mari fata de un volum limitat de venituri bugetare curente, ce pot fi mobilizate la bugetul public, în cadrul unui an bugetar. El exprima neconcordantele generate de factori obiectivi sau subiectivi ce influenteaza marimea si formarea veniturilor obisnuite (mai mici), de care dispun autoritatile publice fata de cheltuielile (mai mari) pe care le efectueaza acestea, apelând la alte modalitati de finantare a diferentei de cheltuieli.

Efectele în plan economic ale deficitului bugetar sunt multiple. El majoreaza datoria publica crescând în viitor valoarea acesteia respectiv rambursarile, dobânzile si comisioanele exigibile în fiecare an pentru stingerea datorie publice interne si externe.

CAP. 2 Modalitati de finantare a deficitului bugetar local

2.1. Creditul public – formele creditului public

Aparitia creditului public este determinata de insuficienta resurselor financiare ale unei autoritati publice,în cazul nostru autoritatile publice locale, în raport cu cheltuielile acesteia. Scopul creditului public este de a complini resursele publice ale unei autoritati datel. Formele cele mai cunoscute de manifestare a creditului public sunt împrumutul de stat si atragerea disponibilitatilor banesti prin Casele de Economii si alte institutii financiar – bancare similare lor.

Prima forma, împrumutul de stat presupune relatii contractuale directe între autoritate publica locala , în ipostaza de debitor si fiecare persoana fizica sau juridica în postura de creditor, vizând conditiile de subscriere la împrumut si suma împrumutata. Distingem urmatoarele forme ale împrumuturilor de stat la nivel local : împrumuturi interne sau externe contractate/garantate de catre autoritati ale administratiei publice locale.

Cea dea doua forma, se distinge prin stabilirea relatiilor de credit, în prim plan, între autoritatile publice locale si Casa de Economii care, la rândul sau , intra în relatii cu posesorii disponibilitatilor banesti, persoane fizice si juridice, de la care le mobilieaza, urmând a ceda autoritatilor o parte (sau integral) soldul operatiunilor. În aceste conditii, Casele de Economii si institutiile similare lor apar ca intermediari financiari, mijlocind redistribuirea anumitor resurse banesti disponibile în economie, care apartin altor persoane fizice sau juridice si din care o buna parte ajunge la dispozitia autoritatilor publice locale si se foloseste pentru finantarea de cheltuieli publice.