Moneda în viziunea keynesistă

Moneda in viziunea Keynesista

John Maynard Keynes, Primul Baron Keynes de Tilton (pronuntat Kaynes) a fost un matematician si un economist englez ale carui idei radicale au avut un impact major atât în teoria politica si economica moderna, cât si în reformele lui Franklin D. Roosevelt care urmareau scoaterea SUA din marea criza. Este cunoscut îndeosebi pentru pledoaria sa în favoarea politicilor guvernamentale interventioniste, prin care guvernul ar folosi masuri fiscale si monetare în scopul temperarii efectelor adverse ale recesiunilor economice, crizelor economice si boom-urilor economice. Este considerat de multi drept fondatorul macroeconomiei moderne si al keynesianismului.

Contrar asteptarilor neoclasice economia capitalista a fost zguduita profund de constituirea unor stocuri mari de produse nevândute. O mare parte din produse a fost vânduta pe credit, astfel exagerându-se dimensiunile consumului, acesta nefiind acoperit cu venituri. În final întreprinderi productive au dat faliment în proportii majore, iar somajul a crescut exponential.

Ideile sale radicale au avut si au si în prezent o mare influenta asupra teoriilor economice si politice.

Keynes a fost fiul unui functionar în administratie. El a beneficiat de o educatie aleasa la institutele de elita Eton si King's College din Cambridge unde a studiat matematica. A fost elevul lui Alfred Marshall si al lui Arthur Cecil Pigou. Fratele sau, Geoffrey Keynes a fost un doctor cunoscut.

Din cercul sau de prieteni faceau parte Rupert Brooke si James Strachey, cunoscutul grup liberal Bloomsbury Group din care faceau parte si Virginia Woolf, Lytton Strachey, Bertrand Russell, Ludwig Wittgenstein si mai presus de toti, pictorul Duncan Grant cu care Keynes a mentinut legatura între anii 1908 si 1915.

Începând sa se preocupe de economie a fost socat de felul în care matematicienii preocupati de economie abuzau în folosirea matematicii în special acolo unde matematica nu putea fi utilizata sub nici o forma. El nu a tinut secret dispretul pe care îl avea pentru acest fel de economisti.

Prin eseul Cauzele economice ale tratatului de pace din 1919 a criticat platile reparatorii autoimpuse Germaniei ca fiind absurde din punct de vedere economic.

In eseul despre reforma monetara (1923) Keynes a prezentat teoria paritatii dobânzii.

Cartea sa, The General Theory of Employment, Interest and Money (1936) a schimbat în mod considerabil macroeconomia si a fost deseori citata ca fiind opera cea mai influenta a secolului XX. Aceasta opera a fost puternic influentata de joia neagra, data de 24 octombrie 1929.

Keynes a fost conducator de discutii la reforma sistemului monetar mondial în Bretton Woods (1944), nu a putut însa sa se opuna pozitiei americanului Harry Dexter White. Printre altele – în memoria lui Silvio Gesells – el a adus în discutie o moneda de circulatie internationala pe nume Bancor.

În mod special, numele sau este asociat de cele mai multe ori cu teoria sa economica, respectiv cu recomandarea sa vehementa, aceea ca statul sa se implice în evenimentele economice, asemeni teoriei lui Bobzien. Conform lui Keynes, statul trebuie sa întrebuinteze masuri politico-fiscale si monetare, pentru a slabi efectele provocate de recesiuni si boom-uri. În timpuri grele economia este sprijinita printr-o politica fiscala expansiva, iar somajul este redus. În timpuri de prosperitate trebuie resuse deficitele acumulate, prin economisiri crescute (surplus saving). Fluctuatiile economiei ar putea fi astfel ameliorate.

Ideile sale au pus fundamentul Keynesianismului de astazi si au fost dezvoltate în decursul timpului de economisti ai scolii keynesiene, desi în prezent, pentru explicarea efectelor pe termen lung sunt judecate cu scepticism.

De fapt, mesajul operelor sale este acela ca, ideile microeconomice pot fi complet false în contextul macroeconomic. Din punct de vedere al continutului, Keynes are o confidenta speciala în puterea de conducere a conjuncturii interne.

Din punct de vedere academic, Keynesianismul este o compozitie formata din neoclasic si întelegere keynesiana. Din punct de vedere analitic nu ofera noi perspective. Pentru el economia de piata cu politica economica statala este stabilizatoare. Keynes a diagnosticat incompetenta fundamentala a economiei de piata de a-si garanta o dezvoltare stabila.