Tipuri de bugete utilizate în practica internațională

1. BUGETUL

Notiunea de buget provine din latina si inseamna punga.

Termenul de buget are o larga raspandire si este folosit pentru a prezenta previzunea pentru o anumita perioda de timp, de regula un an, atat a veniturilor cat si a cheltuelilor unei tari, a unein unitati administrativ- teritoriale, a unei unitati economice, a unei institutii sau a unei familii (buget de familie).

In dictionarul de specialitat cuvantul buget este defint  plan financiar care cuprinde veniturile si cheltuielile statului, unei organizatii sociale sau economice, calculate pentru o perioada determinata de timp.

Cele doua componente de baza ale unui buget, constau asadar, in :

venituri

cheltuieli

Bugetul este o categorie economica din domeniul stiintei finantelor a caror existenta este strans legata de existenta statului.Prin buget in forma clasica se mobilizeaza la nivelul statutului fondurile de care acesta are nevoie pentru exercitarea functiilor sale.Marimea acestor fonduri precum si destinatia acestora depind de mai multi factori cum ar fi

forma de oranduire sociala

conceptii politce

conceptii economice si sociale specifice fiecaraei perioade

interesele grupurilor politice care exercita puterea politica

Bugetul reprezinta un act de previziune administrativa si se prezinta ca un tablou comparativ al veniturilor si cheltuielilor publice aferente perioadei la care se refera.Acesta trebuie sa ofere posibilitatea analizarii veniturilor pe surse de provenienta si a cheltuielilor pe destinatie.

In domeniul financiar autoritatea publica este obligata sa intocmeasca un plan anual prin care sa prevada suma veniturilor si cheltuielilor publice. Acest program este supus apoi discutiei si aprobarii puterii legislative. Principala motivatie pentru intocmirea bugetului este una de natura financiara si consta in aceea ca, prin structurarea si dimensionare veniturilor ce urmeaza a se colecta si a cheltuielilor publice, se asigura o gestionare rationala a fondurilor publice si se vizeaza o cheltuire eficienta a acestora.

In conditiile finantelor clasice, bugetul public era considerat, ca act legislativ, doar o lista a cheltuielilor si a veniturilor publice, fara specificare vreunei legaturi cu starea si perspectivele economiei nationale

Principiile bugetare sunt norme orientative ce guverneaza realizarea procesului bugetar. Scopul lor este acela de a preciza conditiile in care se face elaborarea si executia bugetului public. In tara noastra, aceste principii bugetare sunt precizate in legea finantelor publice, mentionata mai inainte.

Principiile bugetare sunt urmatoarele:

1.principiul universalitatii bugetului;

2.principiul unitatii bugetului;

3.principiul realitatii bugetare;

4.principiul anualitatii bugetului;

5.principiul echilibrului bugetar;

6.principiul neafectarii veniturilor bugetare;

7.principiul specializarii;

8.principiul publicitatii bugetului;

1.Principiul universalitatii bugetului se refera la faptul ca totalitatea veniturile si cheltuielile unui nivel al autoritatii publice trebuie sa fie cuprinse in proiectul de buget pe total venituri si cheltuieli (pe doua pozitii distincte) astfel incat, organul legislativ sa poata aprecia si aproba/respinge colectarea resurselor si cheltuirea lor.

2.Principiul unitatii bugetului se refera la faptul ca toate veniturile si cheltuielile statului ar trebui cuprinse intr-un singur buget dupa o schema unitara de clasificare a veniturilor si cheltuielilor.

3.Principiul realitatii bugetare impune ca toate veniturile si cheltuielile sa porneasca de la starea reala a economiei nationale, adica proiectul de buget sa fie elaborat pornind de la realitatea economico-sociala.

4.Principiul anualitatii bugetului se refera la perioada pentru care se elaboreaza bugetul. De regula, bugetul se intocmeste pentru un an. In ultimii douazeci de ani insa, s-a incetatenit tot mai mult practica de a se elabora bugetul statului pe doua paliere. Pe de o parte, bugetul multianual, cu caracter informativ si, pe baza acestuia se elaboreaza bugetul de stat, pe de alta parte.