Comuna Horlești

Satul Horlești este situat la sud-vest de municipiul Iași, în zona deluroasă a acestuia. Din Iași, prin Galata, Miroslava, Voinești și Lungani, ajungem la Horlețti, după ce am parcurs 27 km pe șosea. Partea de nord-vest a satului este încadrată de păduri. În trecut ca și în prezent, una dintre ocupațiile de bază ale locuitorilor din Horlești a fost exploatarea și valorificarea materialului lemnos.

Acolo unde se întilnesc cele două pîraie, al Horleștilor și al Voineștilor, este satul Scoposeni, situat la 3 km de Bogdanești și nord-est de satul Horlești (distanță ocolitoare, pe șosea, de circa 15 km). La Scoposeni, sat așezat pe o coastă de deal, sunt plantați mulți salcâmi, pentru a împiedica alunecările de teren.

Satul Horlești, Bogdănești și Scoposeni formează o comună. Omul care se întoarce în satul său, dintr-o călătorie mai lungă sau mai scurtă, simte dorul de casă. Ajuns în dealul de la Lungani, holeșteanul privește locurile natale cu ușurare în suflet. Admiră așezarea care se întinde de o parte și de alta a pârâului cu același nume. Unii îi mai spun și Pârâul Stanca. Acesta izvorăște din Imașul Popii, trece domol de-a lungul satului Horlești, prin centru. Pe traseu mai primește în albia sa și alte pârâiașe.

La poalele Dealului Trei Cruci, în partea de sud, se scurge un fir de apă ce traversează gospodăriile lui Ion Bulai, trece pe sub Podul de la Turca și Ion Iftimie, pe lângă fântâna de la Budăi, iar de la Poarta Țărnii se varsă în Pârâul Horlești. Aceasta își continuă drumul pe șes, pe sub dealurile Viișoara și Coșere. Aici primește ca afluent, din Movilă, un pârâiaș ce izvorăște din grădina lui Mihai Albert și curge spre nord, unde întâlnește un alt pârâiaș, ce vine din Dealul Căprăriei, pe la Gura Glodurilor și se varsă în Pârâul Horlești, între dealurile Coșere și Viișoara. De aici, pârâul principal mai curge câteva sute de metri până sub coasta satului Scoposeni și apoi se varsă în iazul de la Cogeasca.

Din dealul de la Lungani, privirea întâlnește în stânga sa Dealul Agud. Aici se află biserica, clopotnița și cimitirul ortodox. Creștinii sunt chemați de clopotele care se aud toată valea Horleștilor la slujbă, botez, nuntă sau înmormântare, ca să asculte cuvintele Sintei Evanghelii și să pomenească pe cei ce-și odihnesc trupurile în cimitir. Acest loc îndeamnă la rugăciune, smerenie, meditașie. De Sfinții Constantin și Elena se serbează hramul bisericii. Prin contribuția credincioșilor ortodocși, în această zi se pregătește o masă la care sunt chemați creștinii din satele vechine, atât ortodocși cât și romano-catolici. Preotul paroh binecuvântează masa.

Din Dealul Agud, dacă ne uităm spre vest, se vede, aproape, Dealul Foros, plin de viață, cu copii, păsări, animale, stâni de oi și un izvor. Pentru locuitorii din centrul satului, acest deal arată răsăritul soarelui. Nu este casă sau cel puțin o fereastră prin care să nu râdă primele raze ale soarelui de după ploaie, deasupra Forosului apare curcubeul. Se spune că cel care merge de-a tumba până la locul unde curcubeul bea apăîși va schimba sexul.

La vest de satul Horlești este Dealul Cioflic, cu vii foarte vechi. De aici își tragr aromele renumitului vin de Cioflic, din struguri negri de rândunică sau din aromata poamă fragă albă. Cioflicul este un deal al amintirilor. Între Dealurile Foros și Cioflic, la poalele pădurii, sub Dealul Trei Cruci, este o vale minunată. În zilele de sărbătoare, atât catolicii, cât și ortodocșii organizau jocuri pentru tineret. Vestiții muzicanți Vasile Cazacu, la vioară, și Petru Bodușcă, la cobză, cântau în special ruseasca de la Horlești. Bătrânii satului se așezau pe coasta dealului și priveau tineretul care juca. Ce tristețe pe flăcăi și fete când soarele se ascundea după Dealul Blidari și trebuia să plece acasă.

În partea de răsărit a Dealului Trei Cruci se făceau multe stâni pentru oi. Copiii erau trimiși, mai devreme, cu mâncare la stână, să aștepte oile și să le dea la strungă. Din depărtare se auzeau dangătul tălăncilor și fluierul la care cînta ciobanul Toma Bratic ( lăureat al Festivalul Național „ Cântarea României”). În zilele senine, copiii se urcau în vârful Dealului Trei Cruci și priveau Ceahlăul. Seara, după ce se mânau oile în strungă, ciobanul măsura laptele, lua mâncarea din traistă, iar copiii plecau acasă. În nopțile senine, ei se opreau pe drum pentru a se odihni, admira cerul cu stele, Carul mare, Calea Lactee, ascultau lătratul câinilor și fluierul ciobanilor. Erau și nopți ploioase când copiii, desculți, veneau cu gălețile pe hotarul Cioflicului, la vale, prin spini. Cerul era întunecat, tuna, fulgera, se auzea miorlăitul pisicilor părăsite. Cu gălețile pline cu lapte, în care mai și ploua, plini de spini în picioare, pe la miezul nopții ajungeau acasă.