Pădurile ecuatoriale sau tropicale umede

In zona intertropicala se desfasoara unul dintre cele mai mari ansambluri forestiere ale lumii, care poarta denumiri diferite, in functie de atributele asupra carora cade accentual; astfel, exista un grup de termini care insista asupra originalitatii localizarii sale, evocand apartenenta acestui ecosistem forestier la zona calda si umeda: padure ecuatoriala, padure tropicala sau padure intertropicala; deoarece acest vast domeniu corespunde in mare masura climatului cu pluviozitate ridicata (peste 150 mm/an), numerosi autori insista asupra acestui aspect ecologic major, utilizand notiunile de paduri pluvial, paduri ombrofile sau higrofile, “rain forest” sau “Regenwald”; in alte situatii, se accentueaza aspectul fizionomic: paduri dense, paduri vesnic verzi sau sempervirente, “evergreen” sau immergrun.

Localizare geografica

- Domeniul padurii dense ecuatoriale este scindat in trei mari mase continentale: America, Africa si Indonezia

- In Amozonia, poarta denumirea de “selvas” sau “bosanes” si formeaza ansamblul cel mai vast, suprapus in parte pe bazinul Amazonului; padurea amazoniana este intrerupta in nord pe platoul Guyanelor, spre vest extinzandu-se pan ape culmile andine (vestul Anzilor Columbieni si Ecuadorieni); limitele sale sunt mult mai complexes pre sud si est, unde coboara pana in regiunea Buenos Aires disparand in nord-estul Braziliei

- In America Centrala, fatada continental a Marii Caraibelor este acoperita de padurea densa tropical

- In Africa, mai putin intinsa, padurea tropical umeda cuprinde doua massive distinct: o banda occidental ingusta in Sierra Leone, Liberia, Cote d’Ivore si Ghana, in lungul Guineei si un important masiv forestier centrat pe bazinul Congo-ului ( Nigeria, Camerun, Gabon si regiunea marilor lacuri est africane); elemente isolate apar sip e flancul oriental al insulei Madagascar

- In Asia de sud-est, domeniul padurii ecuatoriale este cel mai fragmentat si decalat catre nord, sub efectul musonului; principalele massive forestiere se gasesc in Muntii Gatii de Vest, in India, in sud-estul Sri Lankai, pe versantii Himalayeni, in arhipelagul malayez, in Borneo, Insulele Celebe, Noua Guinee si de asemenea in Filipine, pan ape coasta de nord est a Australiei.

Conditii ecologice

- temperature medii anuale ridicate, constant peste 20°C

- Insolatie instensa, evapotranspiratie ridicata; cele mai afectate sunt frunzele din stratele superioare ale padurii expuse direct razelor solare, care incalzesc cu pana la 10°C mai mult decat aerul din jur

- Precipitatii medii anuale ce depasesc 1500 – 1700 mm

- Microclimat mai uniform in interiorul padurii, cu variatii termice aproape inexistente, aer saturat permanent in vapori de apa, intensitate redusa a luminii

- Solurile, cu exceptia andosolurilor si celor aluvionare, au in general varste foarte mari, uneori tertiare; cele mai raspandite sunt cele lateritice, bogate in oxizi de fier, acide (pH 4,5 – 5,5) si foarte sarace in substante nutritive (descompunerea rapida si mineralizarea litierei face ca substantele nutritive puse in libertate sa fie reabsorbite imediat de radacini, neexistand posibilitatea acumularii acestora in sol)