Arome de Citrice

1.Scurt istoric

În funcţie de perioada de apariţie şi cultivare, se pare că, citricele îşi au originea în Sudul-Estul Asiei şi se împarteau initial în doar câteva specii:

• Citrus maxima, pomelo, originar din Arhipelagul Malaezian;

• Citrus medica, arborele de lămâie, originar din India;

• Citrus reticulata, mandarinul, originar din China;

• Citrus aurantifolia, lime, originar din India;

• Citrus halimii, descoperite recent, originar din Tailanda şi Malaezia .

Conform autorului R. W. Scora speciile C.maximă, C. Medica, C.reticulata şi C. Halimii sunt părinţii tuturor speciilor de citrice cunoscute astăzi. Portocală dulce( Citrus sinensis) şi portocală sălbatică ( Citrus aurantium) se consideră că au rezultat în urma unei hibridizări între pomelo şi mandarine.Lămâia şi lime-ul au rezultat prin hibridizarea arborelui de lămâie( C.medica) cu o specie mai primitivă de citrice sălbatice, numită Papeda. Grapefruit-ul( C. paradisi) este un hibrid rezultat din pomelo(C. Maxima/ Citrus grandis).

Potrivit autorilor Katz şi Weaver (2003), arborele de lămâie îşi are originea în Nordul Indiei, imprastiindu-se mai târziu spre China, şi portocalul dulce îşi are originea în Sudul Chinei, unde mandarinele şi pomelo erau plantate împreună, fiind răspândite mai târziu spre India.

Cea mai veche menţionare a citricelor se pare că a fost făcută în cartea Yu Kung adusă că tribut Împăratului Ta Yu din China(2205-1197 i.H). O altă menţionare a citricelor a fost făcută în India în jurul anului 800 i. H, într-o colecţie de cărţi religioase(Vajasaneyi samhita). O carte chinezească ce datează din 1178 d.H, scrisă de Han Yen Chih menţionează existenţa a 27 varietăţi de citrice.

În Europa, prima cultivare certificata de lămâi a avut loc în Genoa la jumătatea secolului al -XV-lea. În anul 1494, lămâile au apărut şi în Insulele Azore, în timp ce în America, lămâile şi alţi arbori de citrice au fost aduşi de către misionarii spanioli după descoperirea lui Christopher Columb.4

*lime = lămâie verde (Citrus aurantifolia)

2.Descrierea citricelor

Arbuşti fructiferi originari din sud - estul Europei şi extremul orient Asiatic, citricele s-au răspândit peste tot în lume unde au găsit condiţii favorabile. Citricele sunt plante cu frunze persistente, ce vegetează continuu, pe aceiaşi planta putând să existe atât flori cât şi fructe în diferite stadii de dezvoltare.

Cu toate că înfloresc tot timpul anului înflorirea cea mai importantă are loc primavara. Citricele sunt copaci pereni, compacţi, cu o înălţime cuprinsă între 3 – 9 m, cu coroana rotundă, simetrică, cu diametru de 4 – 6 m. Frunzele sunt lucioase, eliptice, lungi pana la 10 cm, cu aripioare pe peţiol. Florile citricelor au o culoare albă. Fructele citrice au coaja aurie, mai mult sau mai puţin aderentă la pulpă. Pentru mandarine, portocale şi grepfruturi, coaja subţire este caracteristică fructelor de calitate superioară, iar pentru lămâi, coaja de grosime mijlocie reprezintă indiciul că fructele sunt de bună calitate. Pulpa mandarinelor, portocalelor şi grepfruturilor se poate consuma ca atare, iar coaja acestora, având un conţinut ridicat de uleiuri eterice, este utilizată la prepararea produselor de cofetărie pe cale industrială, a băuturilor nealcoolice, precum şi în industria parfumurilor.

`

Din punct de vedere botanic, aceste fructe sunt considerate bace cu structura hesperoida. Sunt deosebit de apreciate datorita valorii lor nutritive si in special a continutului in vitamina C. Citricele sunt fructe exotice ce necesita de un climat subtropical sau tropical pentru cultivare.

Citricele se inmultesc prin seminte sau butasi. Semintele tinute in apa fierbinte incoltesc mai repede (18-28 zile) decat celelalte (30-45 zile), dupa rasarire plantele cresc repede ajungand in primii doi ani la peste 40 cm si 10 mm diametru.