Brânza Gruyere

ISTORIC

Originile branzei Gruyere dateaza din 1655 când a fost descrisa regiunea Canton de Fribourg în Elvetia unde branza se face. Gruyere este o regiune alpina pitoreascã cu pasunile abundente care înconjoara satul Gruyeres, o piatã medievala.

Dar sa exploram originile celebrei branze.

Cronica vaii Charmey, unde diverse branzeturi Gruyere si branzeturi alpine Vacherin au fost create si rafinate, mentioneazã prezenta celtilor, elvetienilor si romanilor in acele locuri. Romanii erau binecunoscuti pentru experienta lor în producerea branzeturilor. Una dintre legende spune ca imparatul Antonin Pious era sã moarã de indigestie în 161 AD dupã ce a mancat multã branza fabricatã în Gruyere.

Inca din Evul Mediu oamenii isi lasau vacile sa pasca pe aceste pasuni pentru care plateau in branza.

Guillaume, primul conducator al regunii Gruyere, împreuna cu nepotul sau Ulrich a fondat Cluniac Priory de Rougemont. Manastirile trebuiau sa furnizeze materiale: cazi, site, etc.

În Fribourg comertul cu branza se spune ca a inceputa în 1249. S-a configurat un document care mentioneazã productia unei “branze grasã" în acea regiune alpina. Alt document dateaza din iulie 1328 si mentioneazã brânza Gruyere.Era testamentul lui Earl Peter al III – lea.

Pe 21 februarie, cand satul de Gruyere este oferit asa numitului Ohmgeld, s-a impus o taxa pe vin, impozitul trebuia platit in unt si branza. Branza de Gruyere incepea sa fie exportata la piete din Vevey si Geneva. Datoritã drumurilor branza este mai tarziu gasita in pietele din Lyon, Paris si Italia.

Pana la sfarsitul secolului al 15 lea teritoriului acestei regiuni este dominat de Earls de Gruyere, o familie binecunoscuta, vassala casei de Savoy. Pentru un secol s-au gasit cu greu documente sau stiri despre branza. Comertul de branza nu se pareca a intampinat obstacole majore.

La inceputul Razboiului de treizeci de ani( 1618-1648) exportul de branza Gruyere a inceput sa se ridice si statul Fribourg a pus in aplicare primele masuri de protectie.

In 1740 a existat o cerere prin care se sugera o eticheta pentru branza Gruyere de calitate( creata in pasunile alpine). Atunci productia de branza Gruyere era estimata intre 25, 000 si 30, 000 chintalele sau 2,500 la 3,000 tone.

In 1762 Academia Franceza adauga cuvantul Gruyere in dictionarul sau si este descris ca branza fabricata în Gruyere.

In 1764 Guvernul din Fribourg a oferit comerciantilor si exportatorilor de branza permisiunea pentru a marca branzeturile lor pastrate in Gruyere cu sigiliul in schimbul impozitului catre guvern. Aceasta procedura dureaza pana in1798. Secolele al 18 –lea si al 19 -lea au fost foarte dificile. Regiunea Fribourg a exportat resursele sale umane ce au fost ademenite cu salariile saptamanale mai inalte in regiunea Vaud si Neuchâtel.

In 1856 la o competitie agricola in Paris doi producatori din Fribourg au primit un premiu, medaliile de aur, pentru branza Gruyere ce a fost clasificata de unul dintre membrii juriului drept “ cea mai buna branza din lume” si" cel mai bun produs di laptele vacilor din Fribourg".Aceste premii au sustinut consumul de Gruyere, si incepand cu 1860 aceasta branza a fost chiar exportata in coloniile englezesti si olandeze din continentul Indian.

Spre sfarsitul anului 1860 regiunea Fribourg avea aproape 254 de locuri de productie de branza Gruyere, din care 193 apartineau unei asociatii.

In 1873 R. Schatzmann a publicat " Le manuel des fromageries" (manualul producatorilor de branza).

In 1888 regiunea Fribourg au fondat, in partea franceza a Elvetiei, prima organizatie a producatorilor de lapte.

Fara nici o protectie, brânza Gruyere a devenit victima produselor contrafacute. Lupta pentru originea sa a pornit cand Elvetia a aderat la Intelegerea de la Madrid din 14 aprilie 1891 care specifica ca oricare aparitie a unui semn de produs eronat, in una dintre aceste tari, duce la confiscarea produsului respectiv.