Ienibahar

1.ISTORIE

Cristofor Columb a fost cel care a adus planta din Caraibe, crezând ca este piper; de fapt păstăile de ienibahar seamănă foarte mult cu niște păstăi mari de piper.

Înaintea Primului Război Mondial, ienibaharul era foarte utilizat, dar în timpul războiului au fost tăiați foarte mulți arbori, iar producția nu a mai fost niciodată reluată.

Datorită denumirii de „piper cu aroma de cuișoare”, cu care este cunoscut mai ales în Europa, ienibaharul poate fi asemuit cuișoarelor, chiar confundat cu acestea.

Pimentul își are originea în America Centrală și Indiile de Vest. Se apreciază că cel mai bun piment este cel de Jamaica, țară care produce peste 60% din producția mondială.

Complexitatea lui a determinat circulația, în paralel, a mai multor denumiri atribuite aceleiași mirodenii.

Portughezii, cei care l-au adus în Europa, i-au spus, datorită formei, originii și gustului său, piperjamaican.

Aroma sa unică, misterioasă, care adună laolaltă aromele mai multor mirodenii, i-a determinat pe englezi să-l numească all spice (toate condimentele).

Chinezii îi spun “bi wei hu jiao”, adică piperul cu o sută de arome.

Intrarea pimentului în România, pe ruta Imperiului Otoman, i-a stabilit numele sub care îl cunoaștem în prezent: Enibahar sau Ienibahar (yeni-bahar, mirodenie nouă, în limba turcă).

2.PREZENTARE

Arborele de piment este înalt de 6-12 metri, cu o durată de viață aproximativă de 100 de ani.

Fructele apar în al șaptelea an de viață și se dezvoltă din florile albe ale copacului, sub forma unor boabe care se culeg înainte de a se coace pentru a se pune la fermentat.

Despre plantatiile de ienibahar, botanistul Patrick Browne scria, in 1755: "Nimic nu e mai delicios decat parfumul acestor alei, (echivalent cu livezi) atunci cand copacii sunt in floare; ramurile si frunzele care se ating unele de altele, in bataia usoara a vantului, imprastie cea mai minunata aroma".

Fructele de ienibahar seamana foarte bine cu piperul mare si cafeniu. Se culeg necoapte si se pun la uscat pana cand li se increteste coaja si se aude sunetul semintei din interior cand boabele sunt zguduite.

3.AROMA

Diversitatea aromelor sale, cea care a determinat dificultatea adoptării unei definiții sau nume unic, se compune din arome de cuișoare, nucșoară și scorțișoară.

Pentru ca totul să fie și mai complicat, gustul pimentului este iute-piperat.

Aroma fructelor este puternica precum o combinatie intre nucsoara, cuisoare, ghimbir si scortisoara. Gustul este intens si dulceag, asemanator cu combinatia descrisa mai sus, cu accente piperate.