Meiul

MEIUL – Panicum miliaceum L.

1.Introducere

Meiul a constituit în vechime, la numeroase popoare, o cultura de baza. El era folosit în alimentatia omului sub diferite forme (pîine, mamaliga), dar si în alimentatia animalelor în special a pasarilor. Importanta meiului în Europa a scazut începînd din Evul mediu fiind înlocuit treptat cu grîul, porumbul si alte cereale mai productive si mai valoroase. Paiele pot fi folosite ca si furaj grosier. Semanat ca a doua cultura, se poate folosi ca masa verde sau fîn. Meiul are perioada de vegetatie scurta (produce boabe chiar si semanate în iunie) si un coeficient mare de înmultire (cu 1 tona de samînta se pot însamînta 60 - 70 ha) fiind indicata si ca o planta pentru reînsamîntarea culturilor compromise de diferite calamitati

2.Importanta furajera

Desi din punct de vedere alimentar, meiul este considerata o cereala de mai mica importanta, valoarea furajera a acestei specii este mai ridicata datorita urmatoarelor particularitati:

- în hrana animalelor se folseste sub forma de furaj verde, fân sau semifân, în nutritia vacilor cu lapte, a cailor, iar boabele constituie hrana de baza a multor pasari de ornament;

- boabele de mei au o valoare nutritiva ridicata, cu un continut de 10-11% substante proteice, 3-4% grasimi, 8-10% celuloza;

- paiele de mei sunt foarte apreciate în hrana animalelor, în comparatie cu celelalte cereale, deoarece 1 kg de paie valoreaza 0,51 unitati furajere;

- în alimentatia omului, boabele de mei se folosesc sub forma de crupe sau pasat si pentru prepararea unei bauturi alcoolice (braga);

- este o valoroasa planta pentru conveierul verde furajer, mai ales în zonele secetoase, deoarece poate fi cultivata si în cultura dubla, dupa cerealele de toamna, având o perioada scurta de vegetatie.

3. Însusiri morfologice si fiziologice

Radacina este fasciculata, puternic dezvoltata pe orizontala, dar cu o slaba patrundere în adâncime.

Tulpina este erecta, de 70-90 cm înaltime, paroasa, plina cu maduva.

Frunzele, asezate altern, sunt liniare, cu limbul lat de 10-20 mm, acoperite cu perisori pe fata superioara.

Inflorescenta este un panicul lung, rasfirat, cu ramuri lungi, iar fructul este o pseudocariopsa, de culoare galbuie.

Perioada de vegetatie, în functie de soi, este cuprinsa între 60-90 de zile.

4. Sistematica si soiuri

Meiul (Panicum miliaceum L.) face parte din familia Gramineae si în cultura se seamana mai multe soiuri: Raduga, Marte, Matador, Margarit, Minerva.

5. Cerintele fata de factorii de vegetatie

Cerintele fata de temperatura sunt ridicate. Astfel, temperatura minima de germinatie a semintelor este de 10-120C, iar cantitatea totala de temperaturi de peste 100C necesara în timpul vegetatiei este de cca. 8000C.

Cerintele fata de apa sînt reduse, dupa perioade de seceta plantele putînd sa revina usor la functiile vitale normale daca timpul devine favorabil. Radacinile pot absorbi apa din soluri cu umiditate scazuta la fel ca sorgu

Nu are cerinte ridicate fata de umiditate, coeficientul de transpiratie fiind de 200-220. Aceasta face ca meiul sa suporte, timp îndelungat seceta de vara, perioada în care plantele îsi înceteaza cresterea care, poate fi reluata imediat ce conditiile de umiditate se îmbunatatesc. Rezistenta la seceta este data de sistemul radicular dezvoltat, de perozitatea mare a frunzelor si tulpinilor si de numarul redus de stomate în mezofilul frunzelor.

Solurile cele mai indicate sunt cele cu textura mijlocie, bine aprovizionate în elemente fertilizante.

Meiul – Panicum miliaceum L.

6. Zonele de cultivare

În majoritatea cazurilor, meiul nu se cultiva în cultura principala, ci în cultura dubla sau succesiva, atât în zonele de câmpie cât si în cele colinare.

7. Tehnologia de cultivare

Rotatia.

Meiul da rezultate bune dupa prasitoare care lasa terenul curat de buruieni, deoarece creste încet în primele 3 saptamîni de la rasarire putînd fi usor înabusit de acestea. Cele mai bune premergatoare sunt cele ce se recolteaza devreme: cerealele de toamna, borceagurile de toamna, rapita de toamna, cartofii timpurii, leguminoasele anuale Meiul se poate semana si ca a doua cultura (cultura succesiva) în miristea unor plante care parasesc terenul devreme, deoarece are perioada de vegetatie scurta si suporta bine temperaturile ridicate.