Politici nutriționale și alimentare

Produsele

-sunt bunuri materiale obţinute ca rezultat al unei activităţi productive sau a unui proces de producţie

-pentru ca un produs să fie considerat aliment (produs alimentar) trebuie să îndeplinească trei condiţii:

1. să conţină substanţe nutritive (proteine, glucide, lipide);

2. să satisfacă apetitul;

3. să fie acceptat ca aliment într-o anumită societate,

comunitate

Produsele alimentare

-prezintă o importanţă vitală, deoarece constituie hrana zilnică a oamenilor

-furnizând necesarul vital de energie şi substanţe nutritive

-pot îmbunătăţi, menţine sau afecta starea de sănătate a omului

Consumatorul ocupă locul central al strategiei calităţii produselor alimentare, şi practic "motorul" comerţului şi implicit al producţiei.

Politici nutriţionale şi alimentare

-politicile alimentare și nutriționale - ansamblu coerent de obiective, priorități, principii, norme și decizii adoptate și aplicate de factorii și instituțiile investite cu competențe necesare pentru a asigura întregii populații condițiile economico-sociale, cuvenite unei alimentații raționale, indispensabile statutului nutrițional, care să conducă la o bună stare a sănătății individuale și publice.

-energia creatoare a unui popor, starea sa de sănătate, capacitatea de muncă, starea psihică generală depind în mare măsură de realizarea unei alimentaţii corecte, corespunzătoare necesităţilor reale ale organismului

Prima afirmaţie despre necesitatea unor politici alimentare naţionale şi internaţionale apare în Raportul Comitetului pentru Nutriţie al Ligii Naţiunilor din 1937.

Concretizarea practică a acestor politici a început însă abia după anul 1970.

Politica alimentară vizează în principal

-asigurarea necesarului total de hrană şi evitarea dezechilibrelor de tip"insuficienţă" la nivel macroeconomic;

-aprovizionarea cu produse alimentare;

-aspectele legate de calitatea hranei, siguranţa alimentară;

-capacitatea de consum a populaţiei, evoluţia preţurilor, puterea de cumpărare etc.

Uniunea Europeană are ca obiectiv aplicarea unitară a

unor politici alimentare comune; în acest sens, adoptareaAquis-ului comunitar de către toate ţările care vor adera cuprinde numeroase reglementări în domeniul agroalimentar.

Politica nutriţională este orientată spre aspecte precum:

-asigurarea echilibrului dintre cerinţele fiziologice de hrană şi aportul real pentru satisfacerea lor;

-protecţia şi educarea consumatorilor pentru formarea unei conduite alimentare sănătoase

-diferă pe ţări şi regiuni ale lumii, în funcţie de nivelul de dezvoltare economică, de climă, de resursele locale, de modelele istorice de consum etc.

În ultimele decenii a crescut puternic preocuparea pentru alimentaţia ecologică (ecoproduse alimentare), bazată pe materii prime provenite din exploataţiile agricole care produc în sisteme de agricultură ecologică (biologică).

Au crescut preocupările pentru folosirea tehnologiilor de prelucrare ecologică, pentru depozitarea, transportul şi distribuţia alimentelor cu respectarea regulilor de nutriţie sănătoasă.

Protecţia consumatorului de produse alimentare

-politica privind consumatorul trebuie considerată ca fiind o componentă de sine stătătoare

-consumatorul- elementul de referinţă al tuturor acţiunilor întreprinse de către producători şi comercianţi

-protecţia consumatorului reprezintă "un ansamblu de dispoziţii privind iniţiativa publică sau privată, destinat a asigura şi a ameliora continuu respectarea intereselor consumatorilor