Constantin Brâncoveanu - ctitor al Mănăstirii Hurezi

La sfârșitul secolului al XVII-lea a luat naștere una dintre capodoperele arhitecturii românești, rămasă până azi neatinsă de vremuri și oameni, mănăstirea Hurezi, ctitorie a domnitorului Constantin Brâncoveanu, domn al Țării Românești (1688-1718), om politic, diplomat, reformator, sprijinitor al culturii, însemnat ctitor de așezăminte și de școală, creator de epocă și de stil (”stilul brâncovenesc”), domn creștin și martir al neamului românesc.

Pentru a realiza capodopera arhitecturii românești, Constantin Brâncoveanu a cumpărat locul pe care va construi o frumoasă și importantă mănăstire. Dorea să fie îngropat în zona unde se găseau îngropate rudele lui ziditoare de țară: Barbu Craiovescu, domnitorul Miloș și, mai ales, Matei Basarab. Din păcate mormântul construit cu grijă de domnitor nu adăpostește oasele celui ce s-a jertfit pentru neam și credință, deoarece decapitarea domnului la Constantinopol pentru acuzația de ”hainire”, adică de trădare față de turci, făcea imposibilă aducerea trupului pentru a fi înmormântat la Hurezi.

Printre mănăstirile monumente istorice, care împodobesc pământul românesc, Mănăstirea Hurezi (sau Horezu), considerată și astăzi a fi “cel mai frumos și mai rafinat exemplar de arhitectură românească”, este unul dintre cele mai ambițioase proiecte brâncovenești. Este cea mai de seamă ctitorie a domnitorului Constantin Bancoveanu, construită între anii 1690-1693. Numele mănăstirii are o istorie interesantă, potrivit căreia, construcția mănăstirii nu se putea desfășura decât în timpul nopții, de frică turcilor, când huhurezii umpleau liniștea cu melodiile lor.

Ansamblul de la Hurezi ocupă un loc aparte, atât prin dimensiunile și prin numărul mare al monumentelor care îl compun, cât și prin varietatea de forme și unitatea de stil care le caracterizează, ansamblul, de proporții nemaiîntâlnite până atunci, constituie un model, având calități de manifest artistic pe care domnitorul Constantin Brâncoveanu îl stabilește tocmai pentru a marca originalitatea concepției sale și pentru a oferi un exemplu de putere, de gândire originală și de afirmare a specificului național.

Formal ctitorii pomeniți de inscripții sunt din familia Brâncoveanu: domnul însuși - pentru biserica mare și paraclis, doamna - pentru bolniță, prințul Ștefan - pentru schitul Sfântului Ștefan și Ioan Arhimandritul, starețul Hurezilor numit de Domn, pentru schitul Sfinții Apostoli. În realitate, ansamblul dezvăluie o unitate de concepție, așa încât, cu siguranță, dacă mijloacele materiale au fost asigurate de fiecare din cei pomeniți în parte pentru ctitoriile respective, ideile au fost ale unuia singur. Desigur, Domnul a trebuit să încuviințeze și să își dea părerea pentru toate etapele și pentru toate elementele întregului.