Stolnicul Constantin Cantacuzino

Una dintre figurile cele mai reprezentative ale culturii româneşti medievale, Constantin Cantacuzino stolnicul s-a bucurat de meritata atenţie a cercetării istorice şi a celei literare vreme de aproape un secol, de la neîndoielnica stabilire a sa drept autor al Istoriei Ţărîi Rumâneşti de către Nicolae Iorga şi până în prezent.

Cronicarul-istoric Constantin Cantacuzino s-a născut întro veche şi bogată familie grecească din Constantinopol, printre înaintaşii săi mai cunoscuţi regăsindu-se străbunicul Mihai Cantacuzino-Şeitanoglu şi bunicul Andronic Cantacuzino. Cel din urmă fiind unul dintre cei care l-a sprijinit pe Mihai Viteazul in 1593 la ocuparea tronului Ţării Româneşti.

Data naşterii stolnicului este una probabilă, 1639 sau 1640, alţii spun că s-ar fi născut în 1650. Copilăria va însemna pentru Constantin începerea, acasă, cu un dascăl grec, a învăţăturii ce nu se va încheia, pentru el, niciodată.

Tradiţia cărturărescă era veche în familia Cantacuzinilor, iar originea acestei tradiţii şi climatul cunoscut de copil, acasă, vor marca puternic formaţia viitorului stolnic. La contemporanul său mai tânăr, Dimitrie Cantemir, 2 împrejurări au determinat o educaţie neobişnuită: voinţa tatălui şi înzestrarea firească a fiului. Cantemir a simţit de mic singurătatea erudiţiei lui. Aceasta singuratate îi va da conştiinţa unei superiorităţii intelectuale ce străbate dorinţa afirmării calităţilor sale desăvârşite care vor face din el un autor publicat la numai 25 de ani. Stolnicul nu a avut această ispită şi una din nedumeririle ce ne rămân, examinându-i opera, priveşte tocmai discretia acestui mare cărturar, care, scrie prefete semnate de alţii, revede traduceri dificile fără a-şi trece numele, alcătuieşte o operă istorică ce va circula anonimă, împărtăşeşte necontenit, tuturor, din tezaurul cunoştintelor sale, fără ambiţia de a-si constitui o reputatie publicistică ce nu i-ar fi cerut, lui, eforturi deosebite.

Nenorocirile familiei adaugă de timpuriu la învăţătura cărţii, invatatura din experiente crude si pe aceea prin calatorii. Întreaga viată a stolnicului, rare interludii mai îndelungate de linişte, s-a desfăsurat sub semnul refugiilor, campaniilor militate si persecuţiilor din tinereţe. Tânărul român de 27 de ani, ajuns cu o asemenea experienta in Padova, a pastrat pentru totdeauna imaginea stralucitoare a civilizaţiei a culturii şi le-a facut un atât de însemnat în întreaga sa activitate. Admiraţia românilor pentru Italia şi pentru centru de învaţătură înaltă care era pe atunci Padova se citeste în rândurile carturarului contemporan, Miron Costin.

În acest climat petrece stolnicul doi ani (1667-1669), învata logica, fizica şi Geometria lui Euclid. Aici câştigă o temeinică instrucţie umanistă si o orientare filosofică în sensul neoaristotelismului. Din lista cărţilor cumpărate in Italia rezultă apropierea acestuia de literatura clasică şi de cea umanistă.

Întors in Ţara Românescă, Stolnicul Constantin Cantacuzino parcurge o carieră politică şi este cel care hotărăşte destinele ţării timp de aproape 40 de ani. Acesta reprezintă tipul de demnitar care îşi pune cunoştiinţele cărturăreşti în folosul treburilor publice. Politica lui avea în vedere interesele fundamentale ale ţării, apreciate de la înălţimea înţelegerii unui mare om de cultură.