Criminologie

Introducere

Cercetînd trecutul popoarelor turce,am descoperit că turcii sînt atît de răspîndiți, încît istoria lor se leaga aproape de istoria tuturor neamurilor„. Întradevăr, de la Pacific la Atlantic, pe întinderile Asiei, Europei și Africii, grupurile de popoare turcice, în deplasarea lor permanentă dintr-un loc în altul, au preluat unele de altele ștafeta istoriei, creînd, în decursul veacurilor, un număr impresionant de formațiuni politice s-au manifestat sub forma unor confederații de triburi, iar altele au luat proporțiile unor imperii puternic centralizate, după cum unele s-au dezintegrat odată cu dispariția făuritorilor lor, în timp ce altele au dăinuit secole de-a rîndul, și chiar peste jumătate de mileniu, cum a fost, de pildă, cazul Imperiului otoman.

De relevat este și faptul că, în decusrul existenței lor, turcii au trecut prin toată gama situațiilor posibile în istorie. Astfel, uneori ei au trăit ca supuși ai altor popoare, alteori au servit ca mercenari în armatele străine, iat în anumite perioade au dominat alte popoare, după care a trebuit ca ei însîși să lupte pentru cucerirea independenței.

Dominația Otomană a jucat un rol important și pentru Țara Moldovei care aproximativ trei secole s-a aflat sub autoritatea Imperiului Otoman. Dominația Otomană a lăsat un impact important în istorie, adică un impact direct pentru strămoșii mei. Țara de baștină a strămoșilor mei este Bulgaria, în perioada răscoalei, un grup format din mai multe familii bulgari au emigrad in Moldova, pentru a-și putea salva viețiile lor și a copiilor. Imperiul Otoman a fost unul din cele mai mari și puternice imperii, dar și a adus foarte multe necazuri popoarelor cucerite.

Pentru mine personal expresia „Dominația Otomană„ imi amintește despre poveștile buneilor care îmi povesteau despre cruzimea turcilor si suferințele pe care li-au avut din cauza Imperiului Otoman. Mai apoi cercetînd istoria Turcilor și mai ales studiind cartea lui Pavlo Zagribelny „Roxelana„ și alte monografii, m-am convins că felul de conducere a Imepriului Otoman s-a schimbat din veac în veac. Fiecare Sultan și-a creat propriu fel de conducere și propriile legi. În istrorie s-a conturat conducerea fiecarui dintre Sultani, unii sunt descriși pozitiv, alții negativ. Dar totuși, fiecare din el și-a lasat amprentele în istorie, și a adus la aceea ce avem acum. Fenomele de crimă, criminal, criminalitate în fiecare perioada a Dominației Otomane a avut diferete expresii și ceea ce însemna crimă într-o perioada, în alta putea să fie un fenomen obișnuit și adecvat.

În lucrarea dată scopul meu este de a cerceta fenomenele de crimă, criminal, criminalitate din toate aspectele. După cum cunoaștem Imperiul Otoman era un imepriu religios și deaceea legislația lor în mai multe perioade se bază pe moralitatea religioasă. Dar totuși în istorie sunt cunoscute perioade care în care au fost reforme legislative, care au adus schimbări esențiale în societate. Deci, în contiunuare vom vorbi despre perioadele care au adus cele mai eficiente schimbări în legislație.

Activitatea Legislativă a Sultanului Soleman

În primul rînd vreau să ne acsăm pe perioada a Sultanului Soleman, care este una din cea mai cunoscută perioadă a istoriei. „În desfăurarea în timp a Imeriului Otoman, anii domniei sultanului Soliman, (1520-1566), constituie „epoca sultanului Soliman„, care se înscrie pe panta ascensiunii tot în cadrul părții a doua a tabloului istoriei Imperiului otoman. Această epocă concentrează la maximum forța și strălucirea imperiului, după care urmează declinul.

Pe timpul domniei sale, care a durat aproape o jumătate de secol, Imperiul otoman, care a trăit cea mai strălucitoare perioadă sub raportul cuceririlor și al politicii pe de o parte, al științei, culturii și artei pe de altă parte, prin legile codificate cu privire la treburile juridice și la pămînt sau prin cele nou promulgate, apare ca un stat dintre cele mai civilizate.

Forma turcească a numelui Soliman este Suleyman, echivalentul ebraicului Solomon. Turcii îi dau apelativul Kanunî, „Legislatorul„.

Kanunî sultan Suleyman a fost distins cu acest apelativ, după cum se afirmă de obicei, în urma faptului că a strîns într-un corpus legiurile existente, tot sub titlul de Kanunname-i al-i Osman, „Cartea legilor dinastiei lui Osman„ , însă dinstincția aceasta nu provine numai de pe urma înscrierii numelui său în fruntea legislației, ci mai ales pentru că el a respectat și a făcut să fie respectat dreptul și ordinea. În profunzimea societății otomane din acea vreme aceste trăsături ale caracterului padișahului au impus, în primul rînd, mai mult chiar decît caracteristicile sale de cuceritor mondial.

Într-adevăr, la 30 septembrie 1520 Soliman a ocupat tronul otoman, la 1 octombrie a avut loc înmormîntarea sultanului Selim în mausoleul înălțat de fiul său, Soliman, lîngă care acesta a înălțat ulterior și geamia ce-i poartă numele pe care l-a dat și cartierului: Sultan Selim.

Apoi, imediat a inaugurat politicasa numită adl-u-ihsan, „dreptate și binefacer„. Deși încă tînăr, căci avea 25 de ani, animat de spiritul justiției, noul padișah a anulat două măsuri socotite neîntemeiate, neumane, pe care le luase tatăl său. Anume, prima era strămutarea forțată din Egipt la Istanbul a 1800 de persoane socotite primejdioase pentru suzeranitatea otomană, printre care erau și savanți și artiști, cu familiile lor: Kanunî le-a dat voie să se întoarcă acasă. A doua era „interdicția ibrișimului„. (a mătăsii de cusut), luată la 1518 împotriva Iranului: violența aplicării acestei decizii de boicotaj a lovit în multe case de comerț și au fost confiscate, distruse sau risipite cantități mari din această marfă adusă din țara vecină. Kanunî a anulat această interdicție, restituind celor în drept mărfurile confiscate, iar pentru rest a plătit despăgubiri, în valoarea de 1000000 de accele. Printre altele, l-a anchetat și executat pe comandantul flotei Cafer Aga zis „Cafer cel Sîngeros„, care vărsa sînge fără dreptate, precum și pe mai mulți sangeacbei, care vindeau oameni liberi ca robi.