Activitatea Managerială

ACTIVITATEA MANAGERIALA

1.1 DEFINIRE SI CARACTERIZARE

1.1.1 DEFINIRE

A conduce un sistem socio-economic înseamna, în esenta, a realiza, prevedea, deciziona, organiza, comanda, coordona si controla de asa natura încât functiile sistemului în ansamblul sau sa realizeze la modul optim scopurile si obiectivele acestui sistem. (H. Fayol, Administration industrielle et generale, Dunod, Paris).

Managementul este un termen englezesc de origine franceza. Autorul francez Jean Chevalier, în lucrarea sa „Organization” sustine ca termenul „management” este derivat din cuvântul francez „menage” care semnifica „l’ordre et le train d’une maison” (organizarea si dirijarea unei case). In contextul de fata activitatea manageriala se identifica cu acceptiunea conceptului de management ca proces. Managementul ca proces are o definitie mai cuprinzatoare însa dupa Peter Durker ea ar suna astfel: „Managementul dirijeaza sistemele în contextul unui mediu dinamic, urmând o functionare eficienta si corecta din punct de vedere social-juridic”.

1.1.2 CARACTERIZAREA GENERALA A ACTIVITATII MANAGERIALE

Întrucât managementul ca proces se realizeaza prin decizii, iar deciziile se iau în conditii de mediu dinamic de mare complexitate, stiinta manageriala pune capat managementului exclusiv ca arta, specific perioadelor în care deciziile se luau si se bazau pe talent, pe experienta si uneori pe „metoda încercarilor”. Arta managementului este suplimentata progresiv de stiinta, mai precis în etapa de azi exista câteva caracteristici care obliga la transformarea managementului din arta în management ca stiinta si arta cum ar fi:

- numarul de variante de rezolvare a problemelor s–a marit considerabil;

- consecintele deciziilor sunt foarte greu de previzionat datorita cresterii incertitudinii;

- costul erorilor a devenit tot mai mare datorita dimensiunilor neplacerilor.

Importanta managementului ca proces poate fi evidentiata analizând doar o latura a sa, si anume, contabilizarea si analiza costurilor într-o perioada.

Atrasi de fascinatia puterii si de consecintele ce decurg din detinerea si exercitarea acesteia, numerosi cercetatori au insistat pe dimensiunile economice si politice ale conducerii, ceea ce este oarecum gresit pentru ca, înainte de toate, azi, conducerea trebuie interpretata ca relatie sociala specializata. Complexitatea fara precedent si mereu crescânda a spatiului social aduce tot mai multe argumente pentru o stiinta a conducerii elaborata în registru interdisciplinar.