Analiza culturii organizaționale la regia de activități nucleare - sucursala cercetări nucleare (Raan-SCN), Pitești

Aspecte teoretice

Organizaţia reprezintǎ un sistem de resurse tangibile şi intangibile ce interacţioneazǎ cu mediul sǎu extern. Aceastǎ abordare sistemicǎ a managementului organizaţiilor vizualizeazǎ organizaţia drept un “sistem complex cu reglare şi autoreglare caracterizat printr-un numǎr mare de sisteme şi elemente care se aflǎ în permanentǎ legǎturǎ cu mediul exterior”, . Orice organizaţie este un sistem ce acţioneazǎ într-un mediul complex şi în continuǎ schimbare şi în concurenţǎ cu entitǎţi similare. Pentru a se adapta la condiţiile mediului extern managementul preia input-urile (informaţie, cerere, concurenţǎ, mediul legislativ, resurse) şi îsi foloşesţe competenţele cheie pentru a realiza o simbiozǎ cu elementele din mediul extern. Competenţele cheie sunt caracteristicile care individualizeazǎ organizaţia pe piaţǎ de concurenţii sǎi şi conferǎ un avantaj faţǎ de ceilalţi competitori. Acestea se obţin prin combinarea resurselor tangibile şi intangibile. Cele din urmǎ nu pot fi cuantificate şi sunt cu greu reproduse. Printre acestea se regǎşeşte şi cultura organizaţionalǎ, care poate fi perceputǎ ca personalitate a organizaţiei, . Cultura organizaţionalǎ reprezintă un set “mai mult sau mai puţin coerent, mai slab sau mai puternic articulat, de valori, semnificaţii, comportamente şi practici organizaţionale ce oferǎ principala grilǎ de interpretare a realitǎţii organizaţionale cât şi orientarea conduitei acesteia”, . Pentru David Schein, , cultura organizaţionalǎ este un pattern al credinţelor pe care un grup le inventeazǎ, descoperǎ sau dezvoltǎ în timp ce învaţǎ sǎ-şi rezolve problemele legate de adaptarea externǎ şi integrarea internǎ. Aceste asumpţii funcţioneazǎ suficient de bine pentru a fi considerate valide şi de aceea sunt transmise noilor membri pentru a-i determina sǎ gândeascǎ în acest sens. Cultura reprezintǎ un sistem de valori, prezumţii, credinţe si norme împǎrtǎşite de membrii unei organizaţii care conduce la coeziunea grupului, .

Toate elementele enumerate mai sus, componente ale culturii organizaţionale precum valorile şi normele comportamentale nu sunt observabile direct. Cultura organizaţionalǎ este un atu pentru instituţia respectivǎ atunci când sprijinǎ obiectivele firmei şi este larg împǎrtǎşitǎ şi adânc interiorizatǎ de membrii acesteia. Dar, existǎ şi situaţii în care cultura este împǎrtǎşitǎ numai de anumiţi membri sau atunci când valorile şi credinţele transmise de managementul organizaţiei diferǎ de cele ale membrilor. Putem deduce natura unei culturi prin observarea manifestǎrilor la nivel de organizaţie precum: simbolurile, modul de comunicare, istoriile, rituarile, ceremoniile si eroii.

Existǎ mai multe metode de a caracteriza o culturǎ organizaţionalǎ. Charles Handy identificǎ patru tipuri de culturi din perspectiva configuraţiei: tip PUTERE, ROL, SARCINĂ, PERSOANĂ. Din punct de vedere al gradului de risc şi rapiditatea feedback-ului existǎ conform modelului lui Terrence Deal patru tipuri: tip MACHO, MUNCĂ şi CERTITUDINE, PARIAZĂ pe COMPANIE, PROCEDURĂ, .

RAAN-SCN, prezentare generalǎ

SCN este una dintre cele trei sucursale ale Regiei Autonome de Activitǎţi Nucleare (RAAN), având sediul în Piteşti-Mioveni, .

Institutul a luat fiinţǎ în anul 1971 în urma avizului favorabil a unei misiuni de experţi ai Agenţiei Internaţionale de Energie Atomicǎ de la Viena, AIEA, odatǎ cu demararea Programului National Nuclear. Acest program urma sǎ susţinǎ politica guvernului din anii ‘70 de asigurare a independenţei energetice a României, prin construirea centralelor nuclearo-electrice de la Cernavodǎ. De-a lungul timpului, coordonat de diverse foruri (CSEN–Comitetul de Stat pentru Energie Nucleara, RENEL–Regia Naţionalǎ de Electricitate, RAAN–Regia Autonomǎ pentru Activiţǎti Nucleare), institutul şi-a schimbat denumirea iniţialǎ din Institutul de Tehnologii Nucleare (ITN-1971), în Institutul de Reactori Nucleari Energetici (IRNE–1977), Institutul de Cercetǎri Nucleare (ICN–1990), iar în prezent Sucursala Cercetǎri Nucleare (SCN–1998). Incǎ de la înfiinţare, actualul SCN a avut şi are ca principalǎ misiune susţinerea cercetǎrilor şi activitǎţilor legate de utilizarea în scopuri paşnice a energiei nucleare, .