Avantajele Descentrălizării în Relațiile de Afaceri cu Partenerii din Țară și din Străinătate

1. Introducere

Organizarea şi funcţionarea administraţiei publice pe criterii de eficienţă, prin descentralizarea puterii decizionale şi responsabilizarea la nivelul local a autorităţilor publice locale, a fost scopul principal în procesul aderării României la structurile europene.

Având în vedere obiectivele propuse de strategia de reformă în administraţia publică şi anume: crearea unui cadru adecvat al descentralizării serviciilor publice; clarificarea competenţelor la diferitele niveluri şi structuri ale administraţiei publice; întărirea autonomiei financiare a autorităţilor publice locale; redefinirea competenţelor prefecţilor; crearea capacităţii, instrumentelor şi procedurilor necesare implementării strategiei, dar şi prevederile „Programului de guvernare 2005-2008”, angajamentele internaţionale asumate de România şi nevoia acută a unui cadru bine definit pentru elaborarea şi implementarea iniţiativelor de descentralizare sectorială, s-a impus necesitatea rescrierii actelor normative privind legea-cadru a descentralizării, legea privind administraţia publică locală, legea privind finanţele publice locale, legea privind instituţia prefectului, legea privind statutul funcţionarilor publici.

Esenţial este ca autorităţile locale, întelese ca elemente ale descentralizării administrative, să fie cele care soluţionează în unităţile administrativ-teritoriale problemele specifice colectivităţilor locale. Pentru a ne găsi în faţa descentralizării administrative este necesar ca aceste autorităţi locale să fie reprezentantele colectivităţii locale şi nu reprezentante ale statului, plasate în fruntea unităţilor administrativ- teritoriale.

Descentralizarea administrativă nu înseamnă independenţa totală a colectivităţilor locale faţă de statul în care ele sunt organizate. În virtutea acestei dependenţe faţă de stat, autorităţile publice centrale îşi rezervă dreptul de a supraveghea activitatea colectivităţilor locale, exercitând asupra acestora un anumit tip de control care poartă denumirea de tutelă administrativă. Totuşi, acolo unde dispare dreptul de control al statului (tutela administrativă) asupra colectivităţilor locale, începe federalismul.

Procesul descentralizării administraţiei publice are însă anumite limite şi, în anumite condiţii, poate provoca neajunsuri sau distorsiuni care, desigur, se cer a fi anticipate şi evitate.

Potrivit principiilor cuprinse în Carta Europeană a Autonomiei Locale, autorităţile locale ar trebui să beneficieze de transferuri de resurse prin subvenţii globale, nealocate de către organul care asigură subvenţia.

2. Importanţa proceselor de descentralizare şi analiza lor critică

În acord cu strategia de reformă a administraţiei publice agreată de Comisia Uniunii Europene, conceptul de descentralizare în România este definit prin intermediul a trei elemente majore:

- continuarea descentralizării prin transferul de competenţe şi responsabilităţi administrative şi financiare, de la nivelul autorităţilor administraţiei publice centrale la nivelul autorităţilor locale;

- continuarea procesului de deconcentrare prin delegarea de responsabilităţi în teritoriu în funcţie de necesităţile pe plan local;

- transformarea serviciilor deconcentrate din teritoriu, în funcţie de necesităţile cetăţenilor şi pentru eficientizarea acestora, în servicii descentralizate sub responsabilitatea autorităţilor locale.

După responsabilităţile transferate, descentralizarea este împarţită în trei categorii: politică, administrativă şi fiscală.

Descentralizarea politică implică conferirea către cetăţeni a unei puteri mai mari în procesul de luare a deciziilor, în particular acest lucru întâmplându-se prin derularea de procese democratice.

Succesul descentralizării politice, în general, depinde de o serie de componente cheie: reforme constituţionale sau statutare, existenţa pluralismului politic, întărirea corpurilor legiuitoare şi a unităţilor politice locale. Absenţa unora dintre aceste aspecte poate conduce la capturarea sistemului electoral de elite locale, care apoi ar putea dezvolta şi implementa politici şi acţiuni care să le favorizeze pe ele sau pe grupurile care le susţin. De obicei, descentralizarea politică determină baza apariţiei şi dezvoltării unor numeroase sarcini administrative la nivelul sectorului public.

Descentralizarea administrativă reprezintă o “delegare a anumitor atribuţii ale puterii centrale pe plan local, în beneficiul reprezentanţilor aleşi de către cetăţeni” .

Elementele componente ale descentralizării administrative, pe baza principiului autonomiei locale, sunt :

- Existenţa unei colectivităţi locale

Descentralizarea administrativă pe baza autonomiei locale se face în legătură cu existenţa unor colectivităţi sociale locale, constituite în circumscripţii administrative care coincid sau diferă de unităţile administrativ-teritoriale ale statului.

Aceste colectivităţi sociale locale, componente ale colectivităţii naţionale, au nevoi specifice care îi solidarizează pe membrii lor.

- Recunoaşterea responsabilităţii colectivităţilor locale în gestionarea nevoilor specifice, precum şi existenţa unor resurse proprii