Business Intelligence

Termenul de business intelligence a fost introdus de către Gartner Group la mijlocul anilor ‘90. Ca şi concept însă, business intelligence a existat cu mult timp înainte, încă din anii ’70 [Zaman, 2005], folosit în sistemele de raportare cu ajutorul mainframe-urilor. La acea vreme, sistemele de raportare erau statice, bidimensionale, fără a avea capacităţi analitice. Cererea de sisteme multidimensionale dinamice, care să sprijine procesele decizionale inteligente şi cu abilităţi predictive, a determinat dezvoltarea sistemelor de tip business intelligence. Aceste sisteme devin din ce în ce mai complexe, fiind capabile de analiză multidimensională a datelor, dispunând de capacităţi de analiză statistică şi predictivă pentru a servi mult mai bine sistemelor de asistare a deciziilor.

Nevoia de sisteme de tip business intelligence poate fi cu mare uşurinţă explicată: pentru a supravieţui pe piaţă în actualele condiţii concurenţiale, o companie trebuie să încerce să dezvolte o strategie de succes; pentru a dezvolta o strategie de succes, e nevoie de capacitatea de a anticipa condiţiile viitoare; înţelegerea trecutului este modul cel mai bun de a fi în stare a prezice viitorul. Business intelligence face acest lucru.

Există o mare varietate de definiţii date inteligenţei, iar cea mai reprezentativă este cea oferită de U.S. Central Intelligence Agency (CIA) : „redus la cei mai simpli termeni, inteligenţa este cunoştinţa şi modul în care (pre-) simţim lumea din jurul nostru – preludiul deciziilor şi acţiunilor politicienilor[ ]”.

Aceste componente clasice ale inteligenţei furnizează înţelegere şi determină leaderii în a lua deciziile care furnizează securitate pentru afaceri sau pentru state.

„Inteligenţa” presupune cunoaşterea informaţiilor despre competiţie, informaţii precum profitabilitatea sau venitul acestora Beneficiul suprem al inteligenţei este reprezentat de cunoaşterea clientului şi a potenţialului client. Această cunoştinţă ajută la îmbunătăţirea serviciilor acordate clienţilor şi la o mai bună orientare a afacerii pe nevoile acestor clienţi. Procesul obţinerii informaţiei inteligente este descris mai jos, cu menţiunea că acest ciclu începe cu nevoia de cunoaştere a decidentului (consumatorul informaţiei) şi se termină cu livrarea respectivei cunoştinţe. Nevoia poate fi o cerinţă stabilă, o solicitare specială sau o necesitate urgentă în situaţia unei crize.

a. Planificare, stabilire cerinţe şi direcţionare: definirea de către decident, la un nivel înalt de abstractizare, a cunoştinţelor necesare pentru a lua decizii. Cerinţele sunt traduse în termeni de informaţii solicitate, apoi în date care trebuie să fie colectate.

b. Colectare: sursele tehnice şi umane sunt adresate pentru a se colecta datele brute cerute.

Sursele pot fi disponibile în mod deschis sau închis, fiind accesate prin diverse metode.

Aceste surse şi metode sunt cele mai fragile şi protejate elemente ale procesului.

Surse de inteligenţă pot fi: human intelligence (HUMINT), imagery intelligence (IMINT), signals

intelligence (SIGINT), electromagnetic signals monitoring (ELINT), open source

intelligence (OSINT), şi multe altele.

c. Analiză şi procesare: datele colectate sunt procesate (ex. traduceri din alte limbi, decriptări), indexate şi organizate. Progresul în atingerea cerinţelor planului de colectare este monitorizat, iar modul de abordare poate fi rafinat pe baza datelor primite.

d. Producţia: baza de informaţii este procesată folosindu-se tehnici de estimare sau inferenţiale care combină datele surselor în încercarea de a da răspuns la întrebarea solicitatorului. Datele sunt analizate (descompuse pe componente şi studiate) şi soluţiile sunt sintetizate (construite plecând de la evidenţele acumulate).

Topicele subiectelor de studiu sunt modelate şi se pot face noi cerinţe pentru colectări şi procesări adiţionale.

e. Diseminarea : În cele din urmă, informaţia inteligentă este diseminată către consumatori în

formate diverse, plecând de la imagini dinamice ale sistemelor militare de război şi până la rapoarte formale către politicieni.

Se pot distinge trei categorii de rapoarte de inteligenţă tactică şi strategică formale:

- current intelligence reports sunt rapoarte tip ştiri, care descriu evenimente recente sau indicatori şi avertismente;

- basic intelligence reports furnizează descrieri complete ale unei situaţii specifice (ex. ordinea de luptă sau situaţii politice)

- intelligence estimates, rapoarte care încearcă să prevadă posibile situaţii viitoare ca rezultat

a stării şi constrângerilor curente.

Produsele inteligenţei sunt diseminate către utilizator, furnizând răspunsuri la interogări şi estimări ale acurateţei produsului livrat.