Comparație între managementul din Europa, SUA și Japonia

Obiectivul fundamental al lucrării îl constituie prezentarea comparativă succintă a particularităţilor managementului din Europa, SUA respectiv Japonia, acest exerciţiu comparativ fiind centrat pe următoaerele direcţii vectoriale:

- Dimensiunile culturale ale lui Hofstede;

- Managementul resurselor umane;

- Structurile organizaţionale;

- Contexte economice generale.

1. Dimensiunile culturale ale lui Hofstede:

Indubitabil, managementul european se conturează ca un profil aparte. Încă de la început e necesar să efectuăm o delimitare strictă în ceea ce priveşte utilizarea terminologică a conceptului “modelul de management european” şi să evităm reflexul de a găsi, de fapt, o alternativă a managementului din S.U.A şi a celui japonez. Specialiştii atrag atenţia asupra acestei utilizări inadecvate a terminologiei argumentând această incompatibilitate a conceptului de “model cultural de management” în cazul Europei (concept compatibil în schimb cu cel japonez ) pe baza diversităţii culturale care reprezintă o notă caracteristică a contextului European.

O a doua observaţie care derivă din acest context al diversităţii culturale e menţionată de Yochanan Altman, cercetător şi professor de management comparat, care identifică patru tipuri de culture europene în următoarele arii sau grupe de ţări:

- ţări europene capitaliste tradiţionale

- ţări din sudul Europei ţări scandinave

- ţări foste comuniste.

Într-o prezentare sintetică, managementul în Marea Britanie e dominat de tradiţionalism şi conservatorism, desfăşurându-se conform unor decizii britanice şi a Curţii Uniunii Europene, neexistând un Cod Civil. Succesul economiei Germaniei se explică pe de o parte, prin managementul competent practicat, iar pe de altă parte cu aportul efortului conştiincios al lucrătotorilor germani înalt calificaţi, ordonaţi şi disciplinaţi. În plus, managerii germani pun accent pe calitate, promovarea unor procese creativ-inovative şi pe reducerea considerabilă a costurilor.

În schimb, modelul francez de management se bazează, în primul rând, pe intervenţia statuşui în afaceri, mai précis prin stabilirea principalelor direcţii de dezvoltare economică, şi în al doilea rând, prin incongruenţa rolurilor managerilor integratori cu cei funcşionali. Mai mult decât atât, diferenţele dintre manager şi proprietar sunt aproape nule ca urmare a preponderenţei afacerilor de tip familial.

Particularităţile managementului italian şi în special preţuirea factirului uman sunt frecvent invocate pentru a explica dinamismul economiei.

Nu în ultimul rând, în contextul european şi mondial, ţările nordice sunt considerat un model, un reper valoros. Drept urmare, sunt situate în toate topurile miondiale în fruntea clasamentelor, în sensul că sunt cele mai competitive, cele mai puţin corupte.

La nivel euroopean, în funcţie de dimesiunile culturale enunţate de Hofstede pot fi identificate cinci grupe de ţări:

- ţări anglo-saxone caracterizate prin: individualism, distanţă faţă de putere mică spre medie, control al incertitudinii redus spre mediu şi masculinitate;

- Germania, Austria şi Europa Vest Slavică ale căror numitori comuni sunt: individualism mediu, distanţă mică faţă de putere, control al incertitudinii mediu spre mare şi masculinitate;

- Ţările Baltice se individualizează prin următoarele: colectivism, distanţă mare faţă de putere, control al incertitudinii ridicat, masculinitate medie;

- Europa Latină se caracterizează prin: individualism mediu spre mare, distanţă faţă de putere mare, control al incertitudinii intens, masculinitate medie;

- Ţările Nordice, se particularizează prin: individualism mediu spre mare, distanţă faţă de putere mică, control al incertitudinii redus spre mediu, feminitate;

- Europa Est Slavică se diferenţiază prin: colectivism, distanţă faţă de putere mică, control al incertitudinii mediu, masculinitate.

Concluzia referitoare la ţările din Europa pe care o putem deduce luând drept criteriu dimesiunile culturale enunţate de Hofstede, ar fi, cu unele excepţii, că acestea se caracterizează prin individualism, distanţă relativ mică faţă de putere, control al incertitudinii mediu. În ceea ce priveşte dimensiunea masculinitate/feminitae se evidenţiază un melanj chiar dacă majoritatea ţărilor au un coeficient mediu spre ridicat, ţările nordice fac posibilă existenţa acestuia prin valorile extreme de mari pentru coeficientul de feminitae. Oricum, în context european şi mondial, ţările nordice sunt considerate în mod frecvent un model de urmat, drept consecinţă situându-se în toate topurile mondiale în fruntea clasamentelor în sensul că sunt cele mai competitive, cele mai puţin corupte, cele cu indicatori macroeconomici performanţi, cele cu un sistem social dus la extreme.