Comunicarea orală

Această formă de comunicare este puternic dezvoltată la om,

vorbirea fiind actul prin care informaţia este emisă prin intermediul

codurilor lingvistice.

Constatăm că în comunicarea orală se operează atât cu vorbirea cât

şi cu ascultarea, deoarece acestea domină şi în predare dar şi în învăţare

inclusiv in învăţarea limbii. Spre exemplu, se consideră că în vorbirea curentă

emitem ~125 cuvinte/minut, deşi 50% dintre adulţi nu înţeleg mai mult de 13

cuvinte/minut. În predare, pentru frazele mai lungi de 18 cuvinte,

inteligibilitatea scade cu 15%, deci sub ceea ce se vrea înţeles. S-a stabilit că

pentru a fi inteligibil mesajul viteza comunicării nu trebuie să fie mai mare de

2-3 cuvinte/secundă (să ofere posibilitatea decodării, respectiv a înţelegerii şi

conştientizării rolului avut în comunicare).

Formele comunicării orale sunt:

Monologul

Prelegerea

Expunerea

Relatarea

Dialogul

Seminarul

Interviul

Colocviul

Toastul

Discursul

Pledoaria

Dezbaterea,

Conferinţa

Pentru o comunicare verbală adecvată şi eficientă trebuie adoptate

atitudini pozitive şi însuşite comportamente verbale funcţionale, ce ţin de

calităţile vorbirii şi din care evidenţiem îndeosebi:

1. Plăcerea de a vorbi presupune şi efortul de a avea un ton prietenos,

politicos, cuplat cu priviri agreabile.

2. Naturaleţea de exprimare firească, fără afectare, fără căutarea forţată a

cuvintelor sau expresiilor rare (pentru a epata, a uimi, a şoca).

3. Claritatea presupune expunerea sistematizată, concisă şi uşor de înţeles,

fără efort, apelând la respiraţia controlată, mişcarea lejera a buzelor; ajută la

receptarea şi înţelegerea fără efort .

4. Corectitudinea implică respectarea regulilor gramaticale şi logice ale

discursului. Centrarea pe aspectele esenţiale într o ordine logică a conţinuturilor

communicate.

5. Precizia reclamă utilizarea acelor cuvinte şi expresii necesare pentru

înţelegerea şi facilitarea comunicării.