Corupția

Prima întrebare care dimensionează problematica corupţiei este cea asupra incidenţei sale în societate. Discursul politic, media, omul obişnuit se izbesc zilnic de corupţie, manifestată în diferite forme. Realitatea obiectivă este însă practic imposibil de măsurat. Este greu şi uneori imposibil de identificat şi probat actul de corupţie, cea ce este aceea corupţie.[ Prof. dr. Ioan Mărginean „ Şpaga la romani” 2004 ]

Istoric vorbind, corupţia poate fi considerată cea mai veche formă de criminalitate care a însoţit dezvoltarea societăţii umane până în prezent şi probabil mult timp de aici înainte. Practic, fenomenul corupţiei s-a născut odată cu omul.Cazul lui Iuda, care pentru treizeci de arginţi l-a vândut pe mentorul său, Isus Hristos, călcând peste propriile convingeri morale şi etice este doar unul dintre evenimentele istorice importante legate de mari cazuri de corupţie.

Istoria poporului român cunoaşte, de asemenea, numeroase cazuri de corupţie,ca exemplu: în Evul Mediu, oferirea şi primirea de foloase de către funcţionari au fost acceptate ca fiind ceva firesc, ţinând de o anumită curtoazie.[ Vasile Dobrinoiu, Corupţia în dreptul penal român, Ed. Atlas Lex, Bucureşti, 1995,]

În opinia lui Pavel Abraham conceptual general de nevoie, de necesitate, de interes personal, reprezintă punctual de plecare al tuturor acţiunilor umane, deci inclusiv al corupţiei.Încă de la apariţia sa , omul a fost guvernat de nevoi,de satisfacerea unor interese personale, însă pe parcursul evoluţiei sale a început să conştientizeze , să consacre valori.Astfel, se poate afirma că slaba rezistenţă la tentaţie, depăşirea acesteia prin schimbarea efectivă a ierarhiei intereselor, ridicând deasupra scopurile personale sau de grup, reprezintă corupţia.

Fiind o acţiune umană,consecinţă a satisfacerii unei nevoi, şi în acelaşi timp un fenomenasociat statului, corupţia va avea o existenţă de sine stătătoare, limitată în timp la însăşi existenţa fiinţei umane şi a statului ca formă de organizare socială.

[ Pavel Abraham, „Corupţia” Ed. Detectiv 2005 ]

1.Definirea fenomenului de corupţie.

Noţiunea de corupţie a intrat în vocabularul universal din cele mai vechi timpuri, fiind azităzi un concept larg utilizat în toate societăţile indiferent de tipul de organizare.Termenul este de origine latină, vine din cuvântul „CORUPTIO” şi are semnificaţia de mituire a unei persoane în scopul obţinerii unor avantaje sau scopuri materiale.

De-a lungul timpului, cercetătorii din domeniul ştiinţelor sociale au căutat să găsească o definiţie cât mai exactă a conceptului de corupţie,dar în cele din urmă ,au fost nevoiţi să accepte că noţiunea nu poate avea o definiţie universal valabilă pentru toate societăţile existente la un moment dat.

„ Dicţionarul explicativ al limbii române” redă o latură social- morală a termenului de corupţie,reprezentând : „o stare de abatere de la moralitate, de la cinste, de la datorie”.[ DEX, Ed. Univers Enciclopedic, Bucureşti, 1996 ]

Tudor Amza consideră corupţia ca pe o „ abandonare a standardelor aşteptate de comportament de către cei ce deţin autoritatea, în vederea obţinerii unor avantaje personale”.[3]

Pe plan internaţional problema noţiunii de corupţie este tratată interdisciplinar şi nu doar penal. J.A.Gardiner aprecia că fenomenului corupţiei nu i se poate da o singură definiţie, deoarece corupţia este o problemă naţională şi internaţională cu multiple forme de manifestare, având diverse accepţiuni.

Conform opiniei profesorului Joseph S. Nye, de la Universitatea Harvard din Statele Unite „corupţia este comportamentul care deviază de la îndatoririle normale ale unui rol public sau violează legi împotriva exercitării anumitor tipuri de influenţă specifică, cum ar fi mita, nepotismul, deturnarea de fonduri” [Pavel Abraham, „Corupţia” Ed. Detectiv 2005 ]

Sensul cel mai apropiat înţelesului majorităţii oamenilor este însă acela prin care se exprimă încălcarea cu bună ştiinţă de către reprezentanţii unor instituţii ale statului, investite cu autoritate, din diverse domenii (economic, politic, administrativ, legislativ, justiţie, educaţie), a normelor pe care sunt obligaţi să le apere, în schimbul obţinerii unor foloase materiale sau avantaje de orice fel.

2.Cauzele corupţiei

Cauzele dezvoltării fenomenului de corupţie sunt multiple şi variază foarte mult de la o ţara la alta.Printre factorii care contribuie la la aceasta dezvoltare putem aminti: subminarea autorităţilor statului, sărăcia, diferenţele de venit, remunerarea slabă a funcţionarilor,lipsa transparenţei în luarea deciziei.

În cele mai frecvente evaluări, cauzele corupţiei sunt plasate la nivel politic, în structurile de putere, la nivel economic, social, educaţie, în sistemul de organizare ori conducere.