Definirea Inovării

Noţiuni definitorii

În anul 1941, economistul englez Schumpeter propune prima definiţie, în domeniul tehnico-economic, a inovării, definiţie cu caracter de mare generalitate. El afirmă că inovarea reprezintă acţiunea al cărui rezultat este de a produce altceva sau a produce altfel.

Conform definiţiei lui Schumpeter, se admite că, în cadrul inovării intră următoarele tipuri de activităţi:

- crearea unui nou produs;

- introducerea unei noi metode de fabricaţie;

- intrarea pe o piaţă nouă (sau crearea unei noi pieţe);

- apelarea la o nouă materie primă;

- o nouă organizare a firmei;

- crearea unei noi imagini a firmei.

Din cele şase tipuri de inovare, primele trei vizează inovarea tehnologică, iar celelalte trei au caracter strict economic. Schumpeter identifică doar primele cinci forme de inovare din cele de mai sus. Noţiunea de imagine a firmei a căpătat importanţă mai târziu, odată cu ascuţirea şi globalizarea climatului concurenţial şi abia atunci a fost adăugată. Ea se încadrează însă perfect definiţiei.

Inovarea, încercând să propună elemente de noutate, necunoscute şi neâncercate până în prezent, destabilizează pentru moment sistemul. Chiar dacă obiectivul este acela al îmbunătăţirii sistemului, destabilizarea intră în contradicţie cu dorinţa de a avea totul pus la punct, astfel încât inovarea va fi adoptată cel mai adesea în urma unor presiuni interioare.

O altă definiţie, este următoarea: Inovarea (ştiinţifică şi tehnologică) poate fi considerată ca fiind transformarea unei idei într-un produs vandabil, nou sau ameliorat, sau într-un proces operaţional în industrie sau în comerţ, sau într-o nouă metodă socială.

O inovare, pentru a fi eficientă, trebuie să fie simplă şi să aibă o adresă precisă. Nu se porneşte la o inovaţie cu gândul că vom revoluţiona un întreg domeniu. Succesul pe piaţă se poate asigura şi în paşi mici.

Pentru a identifica sensul în care trebuie făcută o schimbare se poate folosi o listă de întrebări ale căror răspunsuri sugerează încotro trebuie să ne îndreptăm.

Concret, există mai mulţi paşi (etape) care conduc la materializarea unei idei noi.

Inovarea se materializează printr-o serie de activităţi mai mult sau mai puţin interdependente:

- o mişcare de transfer vertical: (cunoaştere →cercetare→produs nou, tehnologie nouă).

- o mişcare de transfer orizontal: (elemente de noutate →noi aplicaţii)

- o nouă formă de organizare (conducere) a activităţii firmei →o nouă imagine.

În consecinţă, inovarea este instrumentul specific al unui întreprinzător, mijlocul prin care el exploatează schimbarea ca o ocazie pentru o anumită activitate (afacere, servicii etc.) (Peter Drucker).

Inovaţia - cheie a competitivităţii

Într-o societate informaţională utilizarea pe scară largă a tehnologiei avansate pentru a stimula creşterea productivităţii muncii necesită un buget substanţial destinat activităţii de cercetare-dezvoltare .

În cadrul Uniunii Europene există o serie de iniţiative care urmăresc să valorifice resursele existente prin aplicarea planului de acţiune e-Europe. România, ca ţară în proces de aderare la Uniunea Europeană, trebuie:

- să înregistreze o serie de progrese pentru a putea să facă faţă competitivităţii europene;

- să-şi dezvolte capacitatea de inovaţie;

- să susţină eficace organizaţiile prin stimularea procesului de acumulare a cunoştinţelor.

Într-o economie bazată pe cunoaştere inovaţia este cheia competitivităţii, iar achiziţionarea şi diseminarea cunoştinţelor în cadrul sistemelor sociale este rezultatul colaborării dintre indivizi şi comunităţile de interese.

Încrederea, reciprocitatea, valorile, relaţiile şi normele - toate acestea sunt elemente care intensifică capacitatea colectivă de inovaţie a organizaţiei.

Inovarea, definitia OECD [conform manualului Frascati, 1981]: Inovarea reprezinta procesul global de creativitate tehnologica si comerciala, transferal unei noi idei sau al unui nou concept pana la stadiul final al unui nou produs, proces sau activitate de service acceptata de piata.

Totul porneste de la o idee noua (care poate fi, desigur, o inventie, dar nu este neaparat).

S-au creat magazine de legume, fructe, carne, ecologice si a facut astfel inovatie, dar care nu a pornit de la o inventie.

Ideea, daca se dovedeste utila trebuie transpunsa intr-o activitate care sa permita comercializarea ei: un proces de fabricatie, o forma de organizare depinde de idee. In sfarsit, cumparatorul trebuie convins ca i se ofera ceva care ii este util. Daca oferta facuta nu este agreata de piata, oricat ar fi ea de buna in valoare absoluta putem vorbi doar de o inovatie ratata si de bani pierduti.