Servicii publice - noțiune, tipologie, caracteristici

Primele corelatii pe care le facem majoritatea dintre noi atunci cand auzim de

servicii publice sunt probabil legate de transportul in comun, de apa calda, de

gaze,de iluminatul public etc. Ne dam seama insa ca notiunea de servicii publice

implica mult mai multe. Serviciul poate fi considerat o functie/o indatorire/o

munca a unei persoane prestata in interesul cuiva. Asadar am putea spune ca

servicul s-a nascut o data cu comunitatea umana, deoarece intotdeauna au existat

oameni care au prestat diferite servicii in folosul comunitatii. Insa notiunea de

serviciu public este mai noua, mai exact acest „principiu” apare la sfarsitul

secolului 19.

In doctrina occidentala s-au conturat pana in prezent 3 definitii ale serviciului public care coexista si care au fost preluate in legislatia comunitara.

DEFINITIA CLASICA : A fost conturata la inceputul secolului XX si considera ca serviciul public este acea activitate de interes general prestata numai de o persoana publica. In aceasta acceptiune subzista definitia lui Duguit potrivit caruia serviciul public este ,,activitatea pe care guvernantii sunt obligati sa o presteze in interesul celor guvernati”. Este evident ca definirea serviciului public se face dupa natura juridica a organului care il presteaza si care trebuie neaparat sa fie persoana publica, adica statul, colectivitate locala sau alta institutie publica.

DEFINITIA INTERBELICA : A aparut ca o necesitate impusa de dezvoltarea economica spectaculoasa a societatii care solicita servicii publice variate, flexibile si operative. Pana in anul 1939, aceste servicii erau apanajul statului si institutiilor sale care nu mai puteau face fata cerintelor sociale, astfel incat s-a vazut nevoit sa incredinteze unele servicii publice catre alte persoane private. Astfel, a aparut ideea prestarii unui serviciu public prin intermediul unei firme private. Laubodere arata in 1964 ca: ,,serviciul public este activitatea de interes general, prestata de o persoana privata avand prerogativele puterii publice sub control administrativ ”.

DEFINITIA ACTUALA :S-a conturat la sfarsitul anilor 1980, ca urmare a evolutiei democratiei. Ideea democratismului si descentralizarii a impus in practica sistemul preluarii gestiunii serviciilor publice din mana statului si predarii lor catre persoane private.In jurisprudenta s-a raspandit astfel sintagma ,,servicii private de interes general” care nu corespunde insa pe deplin celor 3 conditii stabilite in practica administratiei publice.

Astazi identificarea unui serviciu public presupune luarea in considerare a 3 elemente :

Elementul material: serviciul public este o activitate de interes general. Serviciul public nu mai este privit ca un organism public ci ca o activitate care raspunde unui obiectiv de interes general. Aceasta activitate poate fi asigurata eventual de catre o persoana privata. Orice activitate de interes general reprezinta si un serviciu public.

Elementul voluntarist (intentia puterilor publice). Nu va exista un serviciu public decat daca puterile publice (autoritati nationale sau locale) si-au manifestat intentia de a-si asuma (direct sau indirect) o activitate de interes general. Nu exista deci, servicii publice ,,prin natura lor ”. Orice serviciu public depinde in mod direct sau indirect de vointa unei persoane publice care decide crearea sa, modul de gestiune, regulile fundamentale de organizare.

Elementul formal. Regulile aplicabile in mod normal activitatilor de servicii publice provin din acel regim juridic caruia ii este supusa activitatea de interes general in cauza. Existenta unui regim juridic specific (regim de drept administrativ) apare atunci cand serviciul public este asigurat in mod direct de catre o persoana publica.

Este usor de realizat ca pe masura ce societatile au evoluat, a fost necesara si o dezvoltare a serviciilor publice, astfel interventia statului s-a accentuat in domenii precum transportul, sanatatea, educatia, cultura etc. Pe masura ce individul a devenit un actor atat de important in cadrul societatii, nevoia unor servicii publice de calitate a fost o urmare fireasca.

Calitatea serviciilor publice depinde de gradul de dezvoltare a statelor cat si de regimul de guvernare. Extinderea si gradul de civilizatie a statelor a condus la noi misiuni sociale. Stim cu totii ca serviciul public reprezinta o activitate de interes general realizata de institutiile statului iar cateodata in ajutorul statului vin si particularii.

Un punct de vedere important in ceea ce priveste definirea serviciilor publice il are Paul Negulescu in lucrarea "Tratat de drept administrativ” in care defineste serviciul public astfel:  "Administratiunea , prin activitatea sa, urmareste sa satisfaca interesele generale".  In acest scop, pentru a satisface o nevoie a publicului, ea organizeaza un serviciu administrativ cu menirea de a urmari aceasta satisfactiune. Spre deosebire de particulari, care, urmarind satisfacerea unei nevoi obstesti, cauta o remuneratie a investitiilor si a muncii lor, administratia urmareste satisfactia publicului, indiferent daca activitatea se soldeaza cu deficit.