Diagnostic Intercultural Romania-Marea Britanie

DIAGNOSTIC INTERCULTURAL

Studiul problemelor interculturale nu este un domeniu nou. Oamenii au interactionat cu diferite culturi de-a lungul istoriei pline de razboaie, peregrinari si schimburi de bunuri. Contactul intercultural a devenit o realitate a vietii de zi cu zi. Dezvoltarea interdependentei oamenilor si culturilor în societatea globala a secolului XXI ne obliga sa acordam mai multa atentie problemelor interculturale.

Pentru a întelege diferentele si similitudinile între valorile si comportamentul românesc si cel al altor natiuni si pentru a gasi explicatii pentru comportamentul si preferintele românilor de astazi, trebuie luat în considerare termenul „cultura”. Culturile nationale sunt structuri complexe. Diferentierile dintre culturile nationale se pot realiza în functie de anumite dominante specifice. Fiind un fenomen de grup, cultura este împartasita de colectivitati umane, natiuni, regiuni, organizatii, scoli, biserici si familii.

Adaptarea României la realitatea europeana si mondiala, precum si a altor tari la realitatea româneasca, presupune analizarea si alegerea practicilor manageriale care se potrivesc într-un context sau altul.

Exista o serie de factori care trebuie luati în considerare atunci când este vorba despre implicarea în afaceri la nivel international: diferentele culturale, diferente ideologice, mediul de negociere, birocratia din tara straina, instabilitatea politica si schimbarile economice, securitatea financiara nationala si internationala.

Profesorul G. Hofstede abordeaza nivelul invizibil al valorilor culturale.

Cultura este considerata o forma de programare mentala, colectiv împartasita si sustinuta de indivizi într-o organizatie sau grup etnic.

Hofstede îsi construieste analiza pornind de la urmatoarele cinci dimensiuni diferite ale valorilor , detinute de membrii diferitelor culturi: modul de perceptie al inegalitatii sociale, al puterii si al autoritatii, si modul de relationare cu autoritatea; modul de relationare între indivizi si grupuri; implicatiile sociale si emotionale ale faptului de a fi nascut de sex masculin sau feminin; modalitati de a face fata incertitudinilor si situatiilor ambigue, controlul agresiunii si exprimarea emotiilor; orientarea catre viitor spre deosebire de orientarea catre trecut si prezent.

Cele cinci dimensiuni culturale au fost denumite, ulterior: PDI (Indexul Distantei fata de Putere), PDV (Individualism), MAS (Masculinitate), UAI (Indexul de Evitare a Incertitudinii) si LTO (Orientare pe Termen Lung).

Implicatiile acestor dimensiuni asupra comportamentului de la locul de munca si, în consecinta, cele mai aplicabile teorii de management si management al resurselor umane în diferite culturi, sunt majore.

Indexul distantei fata de putere poate functiona ca un barometru privitor la nivelul de coruptie pe care îl favorizeaza o anumita cultura. Indexul de individualism poate fi o indicatie a produsului intern brut pe cap de locuitor, adica, cu cât creste produsul intern brut, cu atât creste nivelul de individualism. Indexul de evitare a incertitudinii semnalizeaza gradul de toleranta fata de minoritati, spre adaptarea de noi tehnologii, timpul petrecut pentru planificare strategica în organizatii. Orientarea pe termen lung, respectiv, orientarea pe termen scurt, pot indica nivelul de economii al oamenilor din cultura respectiva si nivelul de investitii în valori imobiliare.

Pe baza rezultatelor studierii valorilor culturale ale unei natiuni pot fi anticipate si evaluate succesul sau esecul unei afaceri în plan international, cu atât mai mult, atunci când este vorba despre un manager strain care are o afacere într-o tara diferita de tara de origine. Managerul în cauza trebuie sa se adapteze la specificitatea culturala a unei tari, sa cunoasca, pe cât este posibil obiceiurile, chiar traditia, asociatilor si subalternilor. Capacitatea de a comunica în limba tarii destinatare, este o alta conditie a succesului afacerii. Acestea pot fi o conditii de care sa depinda succesul sau esecul afacerii în sine.

„Managerul intercultural” trebuie sa stie ca angajatii din întreprinderea pe care o conduce îsi vor însusi practicile pe care le indica întreprinderea în sine, locala sau straina, dar îsi vor pastra valorile, adica valorile culturii din care provin si care îi caracterizeaza. Valorile se exprima prin comportamentul adoptat, de la modul în care interactioneaza cu superiorul direct, pâna la dorinta sau lipsa dorintei de a face actiuni care asigura un rezultat pe termen lung.

Managerul este cel care prin atitudinea personala, prin politica pe care o promoveaza, poate sa-si apropie si sa-si motiveze angajatii, sau sa-i determine sa se îndeparteze, sa fie recalcitranti, dezinteresati.

Pentru un manager englez, cu experienta în afaceri, în tara de origine, într-un domeniu anume, dar care nu cunoaste decât în mica masura România, din sondaje si din vizite ocazionale,care nu a avut un contact propriu-zis cu românii, începerea unei afaceri în România presupune asumarea unui risc considerabil.