Dimensiuni ale Culturii Organizaționale După Geert Hovstede

Individualism/ colectivism

Această dimensiune reflectă măsura în care indivizii preferă să se concentreze asupra dezvoltării lor şi, repectiv, a familiilor lor, rămânând independenţi emoţional în raport cu diferite grupuri, organizaţii sau alte colectivităţi. Într-o societate caracterizată prin individualism relaţiile dintre oameni sunt mai reduse, fiecare urmărindu-şi propriile interese. Dimpotrivă, în societăţile în care predomină colectivismul oamenii conlucrează, luând în considerare interesele de grup. Individualismul apare când oamenii se definesc ca indivizi, în timp ce colectivismul este caracterizat de sisteme sociale fixe, rigide prin care oamenii definesc grupul lor. În ţările cu un grad ridicat de colectivism se pune accentul pe apartenenţa la diferite grupuri, pe loialitatea faţă de aceste grupuri în schimbul protecţiei promise de grup.

Premise ale individualismului Premise ale colectivismului

- nivel ridicat de dezvoltare economică nivel scăzut de dezvoltare economică

- mare mobilitate socială mobilitate socială redusă

- industrie şi urbanism dezvoltat agricultura tradiţională

- familii cu puţini copii familii numeroase

- tradiţia capitalismului clasic frecvente mişcări sociale

În domeniul managementului, dimensiunea individualism/colectivism prezintă o serie de implicaţii:

Predomină individualismul / Predomină colectivismul

- relaţiile dintre membrii unei organizaţii se bazează pe interese personale/ relaţiile dintre membrii unei organizaţii se bazează mai mult pe o perspectivă morală.

- salariaţii nu aşteaptă ca firma să se ocupe de ei / salariaţii aşteaptă ca firma să se ocupe de ei şi de problemele lor.

- viaţa organizaţiei are la bază iniţiativele personale /viaţa organizaţiei are la bază loialitatea şi simţul datoriei.

- promovarea se face atât din interior, cât şi din exterior / promovarea se face din interior după vechime.

- predomină deciziile unipersonale / predomină deciziile de grup.

Intensitatea puterii mare/mică

Culturile se diferenţiază între ele şi în funcţie de importanţa acordată inegalităţii în funcţionarea lor economică şi socială. Această dimensiune măsoară gradul în care membrii mai puţini puternici din organizaţie acceptă ca şeful lor să aibă o putere mai mare, dacă se acceptă ca puterea să fie inegal distribuită. Societăţile care încearcă să reducă inegalităţile în putere şi bogăţie se caracterizează prin distanţă mică faţă de putere, ceea ce determină ca statutele şi formalitatea să aibă mai puţină importanţă. În ţările cu intensitate a puterii ridicată, subordonaţii cred că ocolirea autorităţilor ierarhice este un act de insubordonare.

Premise pentru distanţă mică Premise pentru distanţă mare

- pondere mare a industriei pondere mare a agriculturii

- mare mobilitate socială mobilitatea socială redusă

- pondere mare a clasei medii pondere redusă a clasei medii

- putere politică bazată pe un sistem reprezentativ putere politică concentrată în mâna unei oligarhii

- învăţământul se face pe bază de dialog învăţământul pe bază de lecţii date de către profesori atotştiutori

- largă distribuţie a bogăţiei bogăţie concentrată în mâna unei elite

Această dimensiune culturală influenţează managementul de la nivelul organizaţiilor, determinând o serie de particularităţi, printre care:

Predomină distanţa mică / Predomină distanţa mare

- structura organizatorică aplatizată, cu un număr mic de niveluri ierarhice / structura organizatorică alungită, cu un număr mare de niveluri ierarhice

- încadrare de angajaţi puţin numeroasă / încadrare de angajaţi numeroasă

- evantai redus de salarii diferenţiate / o puternică diferenţiere a salariilor

- muncitorii au o calificare înaltă / muncitorii sunt cu calificare reedusă

- muncitorii au acelaşi statut ca şi funcţionarii / funcţionarii au un statut social superior muncitorilor

- sindicate cu caracter pragmatic / sindicate centralizate