E-readiness și decalaj digital - provocări pentru România în contextul mondial actual

Context

Informaţia înseamnă cunoaştere, iar cunoaşterea înseamnă putere. Aceste cuvinte surprind foarte exact realitatea de astăzi în contextul tranziţiei la societatea bazată pe cunoştinţe. Nu mai este suficient să te bazezi pe intuiţie pentru a acţiona. Trebuie să vezi care sunt variabilele de care depinde succesul acţiunii tale, să le înţelegi rolul şi impactul şi să încerci să îl diminuezi. În toate acestea te ajută informaţiile sigure primite în timp util.

Nu vorbim aici numai de persoane, ci şi de companii fie ele locale, naţionale sau internaţionale şi chiar guvernele ţărilor lumii. Cu toţii au de luat decizii uneori dificile al căror eşec ar însemna efecte negative din cele mai diverse.

Desigur, în funcţie de conjunctura specifică, nu toţi au acces la acest fel de informaţii şi astfel apar anumite decalaje, mai mari sau mai mici între aceste entităţi.

România, ca fost stat aflat sub sferă comunistă, are în faţă o provocare uriaşă. Implementarea unei economii de piaţă perfect funcţională şi alinierea la performanţele macroeconomice ale Uniunii Europene. Reducerea decalajelor, inclusiv al celui digital faţă de restul Uniunii Europene este unul din scopurile Programului de Convergenţă al României pe perioada 2009-2012.

Ţara noastră a avut o dezvoltare economică puternică în perioada 2005-2008, care a fost frânată serios de dificultăţile economice şi financiare la nivel mondial şi regional. Cu toate acestea în perioada mai sus menţionată, beneficiile nu au fost resimţite de întreaga populaţie. Practic acestea au fost concentrate la nivelul anumitor poluri de dezvoltare economică şi socială. Acest aspect este evidenţiat şi de creşterea decalajelor dintre mediul urban şi cel rural, în detrimentul celui din urmă.

Spre exemplu nivelul de utilizare al TIC este strâns legat de venituri, de educaţie, de vârstă, de zona de rezidenţă şi de existenţa copiilor în familie. Deoarece veniturile unei părţi din populaţia ţării nu s-au modificat semnificativ de-a lungul anilor, cel puţin nu în mod pozitiv este clar că acest decalaj s-a accentuat pentru ei.

În mediul de afaceri, folosirea tehnologiei informaţiei depinde de asemenea şi de numărul de angajaţi şi resursele disponibile, astfel companiile mari folosesc mai multe mijloace IT decât cele mici, în primul rând datorită proceselor mult mai complexe desfăşurate în cadrul acestora. Se pare totuşi că numărul firmelor conectate la internet este în creştere, iar calculatorul, laptopul şi serverul de date nu mai sunt de ceva timp noutăţi pentru angajaţii lor.

Este important de văzut care sunt posibilităţile de dezvoltare a României în domeniul tehnologiei informaţiei şi a comunicaţiilor; pe ce se poate baza pentru a clădi un viitor în care fiecare cetăţean să deţină un calculator şi să poată să-şi desfăşoare cele mai multe activităţi consumatoare de timp prin intermediul calculatorului.

În acest sens voi vorbi de două aspecte deosebit de importante pentru aflarea unor date referitoare la ce se poate aştepta România, ca societate informaţională în 2011 şi în anii ce vor urma şi anume:

- decalajul digital intern şi faţă de statele Uniunii Europene şi restul statelor dezvoltate;

- gradul de e-readiness.

E-readiness

E-readiness reprezintă abilitatea de a folosi tehnologia informaţiei şi comunicării (TIC) pentru a dezvolta economia unei ţări şi a aduce bunăstare acesteia.

Desigur nu există egalităţi nici din acest punct de vedere între ţările lumii. Spre exemplu statele dezvoltate ale Americii şi Europei sunt mult mai pregătite să facă faţă „provocării digitale” decât statele sărace din Africa şi Asia.

Astfel, la nivel macroeconomic (global), există câţiva indicatori de benchmarking în acest sens realizaţi de către Organizaţia Naţiunilor Unite, Banca Mondială sau The Economist Intelligence Unit. Acestea plasează aceste ţări într-o listă şi le ordonează în funcţie de punctajele generale obţinute prin respectarea anumitor criterii.

Deoarece ceea ce se vede la nivel macro poate distorsiona heterogenitatea din rândul organizaţiilor (instituţii de învăţământ, agenţii guvernamentale etc.), zone (oraşe, municipii etc.) şi cetăţeni (femei, persoane cu dizabilităţi etc.) este necesar să fie realizată şi o analiză la nivel micro pentru a determina nivelul de creare a reţelelor, aplicaţiile, accesibilitatea la internet şi pregătirea (RAAIP).

Indicii e-readiness la nivel macro sunt construiţi în principal pentru a clasifica ţările şi a facilita comparaţiile dintre ţări şi de-a lungul timpului. Ei pot fi de asemenea folosiţi şi pentru a urmări decalajul digital la nivel global, adică diferenţa între ţările care au acces la tehnologia informaţiei şi comunicării (TIC) şi cele care nu au un astfel de acces (ce se datorează în principal diferenţelor de venit, educaţie etc.).

RAAIP este construit în principal pentru a măsura felul în care TIC este realmente pus la punct pentru a permite dezvoltarea. De exemplu RAAIP este preocupat de decalajul dintre oameni cu privire la accesul normal şi asistat la TIC în mediile de e-afaceri, adică dacă companiile dispun de sisteme de asistare (ex. tastaturi şi imprimante adaptate limbajului Braille, tastaturi pentru persoane cu o singură mână, website-uri cu anotaţii pentru software care citeşte ce scrie pe ecran etc.) şi dacă culturile organizaţionale adoptă „computerizarea verde” (termen ce se referă la computerizare sau tehnologie a informaţiei sustenabilă).

Mai important decât atât, pentru că RAAIP este orientat pe felul în care TIC este realmente pus la punct pentru a permite dezvoltarea, se dă o atenţie sporită la schimbările în nivelul de activitate (de exemplu migrarea de la e-readiness la impactul în mediile e-afaceri).

Un raport reprezentativ pentru aspectul de e-readiness este realizat de The Economist Intelligence Unit. În fiecare an, în cooperare cu Institutul pentru Valoare în Afaceri al IBM, The Economist Intelligence Unit realizează o clasificare a ţărilor la nivel gloal din punctul de vedere al e-readiness.

Însuşi directorul global al Institutului pentru Valoare în Afaceri al IBM, Peter Korsten, s-a declarat cu privire la îmbunătăţirea gradului de e-readiness al fiecărei ţări spunând „ţările sunt acum provocate să stimuleze efectiv utilizarea tehnologiei de către marea majoritate a cetăţenilor, afacerilor şi guvernelor pentru a putea rămâne competitive”.