Educația Artistică și Culturală în Școala Europeană

In anul 2009, Agenţia Executivă de Educaţie, Audiovizual şi Cultură (EACEA P9 Eurydice) a facut o ampla cercetare a starii educatiei artistice si culturale in Europa. Studiul conţine informaţii comparative referitoare la existenţa educaţiei artistice şi culturale în cadrul planurilor de învăţământ a 30 ţări europene. Acoperă scopurile şi obiectivele unei asemenea educaţii, organizarea sa, furnizarea activităţilor extracurriculare, precum şi iniţiative de dezvoltare a educaţiei artistice şi culturale. Mai mult de-atât, include informaţii importante legate de evaluarea elevului şi instruirea profesorului în domeniul artistic. De exemplu, arată clar că muzica şi artele vizuale sunt cele mai răspândite discipline predate în şcoli, la nivel primar şi secundar şi că participarea artiştilor profesionişti în educaţie este destul de limitată. Studiul atrage atenţia asupra importanţei colaborării între actori diferiţi în educaţie.

Colaborări între şcoli şi lumea artistică şi culturală

Potrivit studiului, fiecare ţară raportează că are recomandări sau iniţiative specifice de a încuraja parteneriate între şcoli şi artişti profesionişti şi/sau organizaţii artistice. Ceea ce diferă de la o ţară la alta este măsura în

care asemenea recomandări şi iniţiative devin formale şi implementate la nivel naţional. Republica

Cehă, Spania, Italia, Polonia, Suedia şi Islanda raportează faptul că aceste recomandări sau iniţiative

sunt organizate în mod obişnuit mai degrabă la nivel local şi/sau şcolar decât la nivel naţional.

Vizitele elevilor la locuri de interes cultural

Mai bine de jumătate dintre ţări raportează că tipul de parteneriat cel mai obişnuit ia forma vizitelor

elevilor la locuri de interes cultural: acestea sunt de obicei muzee, dar sunt vizitate şi galerii, teatre şi

săli de concerte. Oricum, modul în care sunt organizate aceste vizite variază de la ţară la ţară. În timp

ce în unele ţări depinde în totalitate doar de şcoală să decidă dacă să aranjeze sau nu vizitele

culturale, cât de adesea sunt organizate acestea şi care e tipul lor, în alte ţări există o tradiţie mult mai

stabilă şi există măsuri specifice de încurajare a utilizării pe scară largă a unor asemenea practici.

În şapte ţări, vizitele culturale sunt incluse în mod formal în curriculum-ul şcolar. Aceasta e situaţia în

Grecia, Slovenia, Slovacia şi Finlanda, unde asemenea vizite sunt integrate în mod sistematic în

curriculum ori de câte ori apare un subiect de predare relevant, precum şi în Letonia, unde

Standardele Învăţământului de Bază-adoptate în 2005 încurajează în mod special vizitele elevilor la

muzee. În mod similar, în Olanda, programul politic naţional Cultură şi Şcoală recomandă ca şcolile să

aloce activităţilor culturale mai mult din planul lor de învăţământ. Ca parte a acestui program politic, au

fost dezvoltate proiecte de parteneriat variate pentru a ajuta şcolile să încorporeze cultura în

activităţile lor – în cel mai larg sens al cuvântului- cu scopul de a face din moştenire un ajutor în

predare mult mai accesibil. Aceasta e situaţia şi în Franţa, unde Legea Învăţământului Artistic din

1988 şi numeroase circulare publicate de atunci, recomandă în mod explicit stabilirea de parteneriate

de toate tipurile cu sprijinirea educaţiei artistice. În plus de aceasta, de la începutul anului şcolar 2008

toate planurile şcolilor şi ale liceelor au trebuit să încorporeze o dimensiune artistică şi culturală cu

participarea tuturor elevilor. În acelaşi timp, structurile sprijinite de Ministerul Culturii şi Comunicării vor

fi obligate acum să includă un element educaţional în orice contract de obiectiv stabilit de comun

acord, pe care îl semnează cu birourile afacerilor culturale regionale.

În Estonia, Cipru, Ungaria, Malta, România şi Finlanda există- într-o formă sau alta- un sistem pentru

educaţia muzeală, în vreme ce în alte ţări legătura dintre muzee şi sistemul educaţional e mai puţin

dezvoltată şi formală.

În Germania şi Spania vizitele educaţionale ale elevilor la muzee reprezintă ceva obişnuit. Ele sunt

adesea oferite gratis pentru a încuraja acest tip de activităţi. De exemplu, în Germania unele muzee

oferă câte o zi gratis pe săptămână pentru grupurile de şcolari, ca o momeală.

În Estonia, fiecare muzeu are un membru al echipei, însărcinat cu crearea programelor educaţionale,

care-de exemplu- include sarcini de tip manual, care să-i ţină angajaţi activ pe elevi în timpul vizitei.

În Cipru, educaţia muzeală a elevilor la nivel 1 ISCED a fost dezvoltată progresiv în ultimii zece ani.

Educatorii muzeali de la Ministerul Educaţiei şi Culturii lucrează în strânDepartamentul de Antichităţi al Ministerului Comunicaţiilor, pentru a produce material pentru copiii şi educatorii din învăţământul primar. Programele educaţionale sunt create şi implementate folosindu-se o abordare multiştiinţifică interdisciplinară, pentru a promova învăţarea activă, prin experienţă, activitatea de grup, de colaborare, observarea, investigarea, descoperirea şi dezvoltarea gândirii critice.