Egalitatea între femei și bărbați la locul de muncă

1. Egalitate de şanse între femei şi bărbaţi

Introducere

Egalitatea între femei şi bărbaţi reprezintă un drept fundamental, o valoare comună a Uniunii Europene şi o condţie necesară pentru îndeplinirea obiectivelor de creştere, ocupare a forţei de muncă şi coeziune socială la nivelul UE. Deşi există încă o serie de inegalităţi, în ultimele decenii, UE a făcut progrese semnificative pentru ca femeile şi bărbaţii să beneficieze de şanse egale. Acest lucru se datorează, în primul rând, legislaţiei privind tratamentul egal, măsurilor destinate să integreze principiul egalităţii de şanse în toate politicile comunitare şi măsurilor specifice privind promovarea femeilor.

Legislaţie

Numeroase acte legislative europene sunt dedicate egalităţii între femei şi bărbaţi. Este vorba, mai ales, de dispoziţii cuprinse în tratate şi de directive privind accesul la locurile de muncă, plata egală, protecţia maternităţii, concediul pentru creşterea copilului, securitatea socială şi regimurile profesionale de securitate socială, sarcina probei în cazuri de discriminare şi activităţile independente. Jurisprudenţa Curţii Europene de Justiţie reprezintă un alt element cheie.

Foaia de parcurs pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi stabileşte priorităţile pentru perioada 2006-2010. Aceasta combină iniţiativele specifice şi integrarea principiului egalităţii între femei şi bărbaţi în toate politicile şi activităţile UE.

Comitetul consultativ pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi sprijină Comisia în formularea şi punerea în aplicare a măsurilor UE menite să promoveze egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi. Comitetul încurajează schimburile de experienţă, politici şi bune practici între statele membre şi diferitele părţi implicate.

Institutul european pentru egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi îşi propune să ofere expertiză, să difuzeze informaţii şi să sensibilizeze cetăţenii faţă de egalitatea de şanse între femei şi bărbaţi.

2. Situaţia femeilor şi bărbaţilor pe piaţa de muncă în UE

Rata ocupării forţei de muncă

Rata ocupării forţei de muncă se calculează prin împărţirea numărului de persoane între vârsta de 15-64, în ocuparea forţei de muncă de către populaţia totală din aceeaşi grup de vârstă. Indicatorul se bazează pe ancheta privind forţa de muncă din UE. Sondajul cuprinde întreaga populaţie care trăiesc în gospodării private şi exclude cele din gospodării colective, cum ar fi internat de case, sali de reşedinţă şi spitale. Populaţia ocupată este format din persoanele care în cursul de referinţă a săptămâni au făcut orice activitate desfăşurată pentru plata sau de profit pentru cel puţin o oră, sau cei care nu au fost la lucru şi din diverse motive au fost absenţi.

Figura nr.1: Rata ocupării forţei de muncă în Europa anul 2008 - Sursa: EUROSTAT http://epp.eurostat.ec.europa.eu

În ceea ce priveşte participarea femeilor la locul de muncă în anii 2008, se prezintă astfel: Islanda cu cel mai mare procent 79,6%, iar cea mai slabă reprezentare a fost registrată în Turcia cu 24,3%.

Rata ocupării forţei de muncă în rândul bărbaţilor: cea mai mare ocupare de către bărbaţi a fost înregistrată în Izlanda 87,3%, iar cea mai scăzută pondere, 50,7% a fost registrată in Iugoslavia.

În 2008, România ocupa ultimele locuri cu un procent 65,7% în ceea ce priveşte ocupare forţei de muncă de către bărbaţi şi este urmărită de câteva ţări, Coraţia (65%), Ungaria (63%) şi Iugoslavia (50,7%), iar reprezentarea ţării noastre de către femei este de 52,5 % după care urmează Polonia (52,4 %), Croatia (50,7%), Ungaria (50,6%), Grecia (48,7%), Italia (47,2%), Malta (37,4%), Iugoslavia (32,9%), iar ultima este Turcia cu 24,3 %.