Etica Profesională

In urma cu 50 de ani, Albert Schweitzer, de profesie medic, distins cu premiul Nobel pentru pace, facea urmatoarea afirmatie: "Etica, dupa mine, înseamnă respectul oricărei vieţi.Prin intermediul acestui respect universal intram în contact cu lumea, suntem în armonie cu legile ei”.

Acest principiu ne conduce spre un umanism profund si universal, care trebuie sa fie dominant in lumea contemporana. Etica reprezinta stiinta normelor morale dar si tendinta omului catre valori morale, ca binele, cinstea, omenia, fericirea si datoria. Acestea reprezinta specificul umanului din fiecare si fara ele omul ar cadea in animalitate, asa cum observam in cazurile de infractionalitate grava.

Este vorba de etica universala, care, de fapt, defineşte standardele de conduită care sunt obligatorii pentru toate persoanele, indiferent de funcţiile lor sociale sau profesionale. Schweitzer a remarcat faptul că etica universală are radacini antice - filosofia indiană şi chineză la începutul existenţei priveau etica ca o stiinţă ce ţine de atitudinea binevoitoare faţă de toate fiinţele. În cartea chineză „Recompense şi pedepse” sunt enumerate cerinţele comportamentului uman faţă de animale şi plante. Conform eticii universale, valoarea principală este viaţa în toate manifestările sale şi, dacă o persoană contribuie la păstrarea şi prosperitatea vieţii, este vorba în mod natural şi sincer – de bunătate, dacă merge vorba de a distruge -de răutate. Iată de ce etica se bazează pe studiul binelui şi a răului. Una dintre tendinţele principale de cercetare în etica, şi în acelaşi timp cea mai importantă problemă, în condiţiile de globalizare a lumii moderne, este crearea unei etice universale, care se referă la un sistem de valori care ar putea constitui baza pentru un spaţiu cultural comun al întregii omeniri. Cu alte cuvinte, etica globală este concepută pentru a găsi necondiţionată astfel de valori, care sunt cuprinse în toate culturile şi acceptate de către reprezentanţi ai tuturor grupurilor etnice, grupuri şi clase sociale, ca credincioşii de credinte diferite. Se poate de formulat obiectivul principal al eticii universale şi altfel: ea trebuie „să găsească” acel „bun şi rău”, care ar fi acceptabil pentru toţi oamenii, pentru că, în timp ce se recunoaşte bun într-o societate, în alta poate fi rău,şi invers, fapt care poate da naştere diferitor tipuri de extremism. Prin etica universlă se înţeleg standardele de conduită, care vizează creşterea şi dezvoltarea umană.

Exemplu de etică universală poate fi găsită în standarde, cum ar fi “să iubeşti pe aproapele tău ca pe tine insuţi” sau “nu ucide”. De fapt, sistemele de etică a tuturor marilor culturi arată o similitudine, considerate necesare pentru dezvoltarea umană, norme similare, care decurg din natura omului şi a condiţiilor necesare pentru dezvoltarea acestuia.

“Nu dreptul naşte datoria, ci datoria-dreptul”

F.R. Shateaubrian

Unul din domeniile de studiu a eticii este etica profesională. Societatea poate să funcţioneze şi să se dezvolte continuu în rezultatul procesului de formare a valorilor materiale şi spirituale, de care depinde prosperarea societăţii. La baza continuităţii acestui process se află relaţiile dintre oameni, caz în care etica profesională vine să reglementeze relaţiile ce ţin de exercitarea profesiilor: economice, juridice, medicină.

Etica profesională reprezintă o totalitate de norme morale ce leagă individul de profesia sa şi reglementează legătura dintre acestea şi oameni cu care individul dat intră în contact, ca rezultat al activităţii sale profesionale.Reprezintă o disciplina care include normele de conduită şi obligaţiile etice ale unei profesii bine definite; un studiu al moralelor profesionale; un ansamblul de reguli care reglementează o profesiune, conduita celor care o exercită, rapoartele dinte aceştia şi clienţii lor, dintre ei şi public.