Externalizarea Activităților

Aspecte

teoretice ale fenomenului externalizarii

Ce este externalizarea (outsourcing)?

În literatura de specialitate de limba engleza exista mai multe definitii ale outsourcing-ului, care este un termen relativ nou. Dar aproape în toate izvoarele consultate acest termen se refera la delegarea unor sarcini sau obiective unor segmente organizationale apartinând unor entitati externe, cel mai des printr-o întelegere formala (de aceea poate fi numit si subcontractare). Din aceste considerente vom utiliza în continuare notiunea de externalizare, care ni se pare traducerea cea mai adecvata în limba româna. Externalizarea poate include o varietate mare de activitati: utilizarea serviciilor unor întreprinderi din afara pentru îndeplinirea sarcinilor proprii, transferul procesului de productie în zone cu forta de munca mai ieftina, atragerea resurselor externe pentru solutionarea problemelor proprii, reducerea propriei activitati în favoarea procurarii unor servicii de la alte companii, cooperarea cu alte firme s.a. De fapt, externalizarea constituie si o strategie prin care o organizatie încredinteaza functionalitati majore unor furnizori externi, specializati în anumite servicii, care devin astfel parteneri-furnizori de servicii cu valoare adaugata.

Daca termenul este relativ nou, atunci conceptul de externalizare nu este de o noutate absoluta. Companiile au închiriat întotdeauna servicii din exterior pentru diverse tipuri de operatiuni interne, tocmai în scopul de a face fata unor sarcini pe care nu le-ar fi putut realiza pe cont propriu, indiferent ca a fost vorba de cladiri, tehnologie, oameni sau alte resurse. Totusi externalizarea a început sa se impuna mai clar odata cu dezvoltarea industriei de procesare a datelor, iar apoi s-a extins la foarte multe domenii. Începând cu anii 90 ai secolului trecut conceptul a câstigat în popularitate, iar companiile au început sa-si externalizeze masiv serviciile. Aceasta s-a datorat, în primul rând, cresterii mobilitatii internationale a factorilor ca urmare a liberalizarii, a globalizarii si a aparitiei noilor tehnologii.

Astazi aproape orice tara si organizatie îsi externalizeaza o parte din sarcinile sale. Externalizarea are o utilizare foarte larga: productie, servicii, finante, tehnologii informationale, resurse de munca etc. În literatura se întâlnesc si unii termeni analogi externalizarii: shrinking, downsizing, spin off, dar ei reprezinta exemple particulare de aplicare a metodologiei externalizarii.

Externalizarea cercetarii, în principiu, nu este foarte diferita de orice alt tip de externalizare a afacerilor. Exista diferite modele de contracte de cercetare: cercetari comune, cercetari în colaborare si externalizare completa. Cercetare comuna este atunci când mai mult decât o entitate lucreaza împreuna, cercetare în colaborare - când un grup de cercetatori lucreaza împreuna reprezentând diferite discipline, externalizare completa - când o entitate efectueaza cercetari în folosul alteia.

Procesele de externalizare a cercetarii constituie înca un sector mic al externalizarii. El necesita mult timp si cunostinte de un înalt nivel pentru a fi aplicat. Pioner în procesele de externalizare a cercetarii stiintifice este considerata compania General Electric.

În sens larg, externalizarea poate lua urmatoarele forme:

Externalizare la nivel de companie prin delocalizare si împartirea activitatilor primare. Transferarea unor servicii si activitati poate avea loc la filiale din tara ale companiei sau la filiale de peste hotare;

Externalizarea în afara companiei. În acest caz, externalizarea unor servicii si activitati poate avea loc catre companii din aceeasi tara sau catre companii de peste hotare (numita si externalizare off-shore).

În acest studiu ne-am axat spre ultimul tip de externalizare (catre companii de peste hotare), pe care unii autori o considera adevarata externalizare (completa sau pura

De ce are loc externalizarea ?

Exista o serie de motive pentru care companiile externalizeaza o parte din activitatile lor. Cele mai des invocate de catre actorii procesului de externalizare sunt:

Costuri reduse de exploatare

Acestea se datoreaza costului mai mic al fortei de munca la furnizor, dar uneori si scalabilitatii serviciului sau produsului. O solutie rentabila care începe moderat poate fi dezvoltata exponential, fara cresterea cheltuielilor si a resurselor umane. Proiectarea unui astfel de produs se poate executa modular, astfel încât viitoarele adaugiri sau ajustari de concept sa poata fi implementate cu usurinta.

Îmbunatatirea productiei

Deseori serviciile externalizate sunt efectuate de oameni cu cunostinte sau deprinderi mai bune, specializati în domeniu, compania-furnizoare fiind experta în activitatea vizata. Apelând la serviciile unor furnizori specializati, companiile au acces implicit la investitiile acestora în tehnologie, metodologie si oameni - investitii realizate pe parcursul unor perioade de timp considerabile. Printre capabilitatile acestor furnizori se numara si experienta câstigata în domeniul respectiv, prin lucrul cu diversi clienti cu necesitati similare. În plus, contractele încheiate prevad termene clare de livrare a produselor sau de finalizare a proiectelor si a parametrilor acestora.

Îmbunatatirea focusarii companiilor