Franchisingul și anteprenoriatul românesc

1.Franchising:concepte si tehnica de afaceri

1.1 Conceptul, avantajele şi dezavantajele franchisingului

Conceptul şi rolul franchisingului

Franchisingul reprezintă o înţelegere între două părţi, în baza căreia una din ele, numită franchiser, transmite alteia, numite franchisee, dreptul de a practica o anumită afacere conform formatului franchiserului şi contra unor plăţi stabilite.

Franchisingul oferă astfel,posibilitatea „copierii” unei afaceri de succes de la o firmă care are o reputaţie înaltă şi posedă o experienţă bogată. Conform definiţiei Asociaţiei Internaţionale de Franchising „franchisingul reprezintă un sistem de relaţii permanente între franchiser şi franchisee, în baza căruia toate cunoştinţele, imaginea, succesul, metodele de producere şi de marketing sunt prezentate franchisee-ului în schimbul satisfacerii reciproce a intereselor”.

Cuvântul franchise provine din limba franceză, având înţelesul de privilegiu (concesiune) în vânzarea unor produse. La început, privilegiul era acordat de lege (stat) şi se referea la colectarea taxelor locale, organizarea târgurilor, editarea de cărţi, producerea de băuturi alcoolice, adică la monopolul statului într-un domeniu de activitate. Începând însă cu 1840 termenul va fi folosit cu înţelesul pe care îl are astăzi (privilegii acordate de firme private).

La acea dată producătorii de bere din Germania au acordat francize unor magazine de produse de băcănie, care aveau dreptul exclusiv de a le vinde marfa. În timp ce în America franchisingul lua amploare, în Europa se dezvolta instituţia concesiunii, conform căreia o persoană dobândeşte dreptul de a exploata anumite servicii publice sau bunuri ale statului în schimbul unor beneficii (plăţi) care revin acestuia. Franchisingul va reveni în Europa în secolul XX după ce, peste Ocean, va deveni o afacere de succes.

În procesul evoluţiei sale franchisingul modern a parcurs două etape de bază:

I. Etapa franchisingului tradiţional este caracterizată de aplicarea franchisingului în cadrul următoarelor trei ramuri:

• În domeniul distribuţiei automobilelor şi a tehnicii de uz casnic.

Firma germană Singer utilizează schema franchisingului încă din 1860, iar compania americană General Motors, care astăzi comercializează 95% din produsele sale prin dealeri – franchisee –din anul 1911.

• În domeniul îmbutelierii şi distribuirii băuturilor răcoritoare. Pionieratul în această ramură aparţine companiei Coca-Cola, care practică franchisingul din 1886, urmată de Pepsi-Cola şi alte întreprinderi similare.

• În domeniul livrării produselor petroliere. Companiile petroliere ofereau staţiilor

alimentare produsele sale în sistem franchising, eliberându-se astfel de funcţiile de comercializare en detail.

II. Etapa franchisingului format de afaceri - Business Format Franchising este

caracterizată de faptul, că tranzacţiile de tip franchising încep a fi reglementate de asociaţiile de franchising din diferite ţări. Această perioadă începe în anii 50 în SUA şi 60 – în Europa Occidentală odată cu extinderea franchisingului în sfera serviciilor, în special a celor de tipul restaurantelor fast-food, serviciilor de întreţinere a caselor, automobilelor, etc.

Principalele caracteristici ale „franchisingului format de afaceri” acceptate de majoritatea asociaţiilor de franchising din diferite ţări sunt:

1. Existenţa unui contract (licenţă) de transmitere a dreptului de utilizare a numelui, mărcii comerciale, a emblemei franchiserului pe o perioadă de timp stabilită şi pentru un teritoriu stabilit.

2. Obiectul franchisingului este, de obicei, o activitate (în mod obişnuit, un serviciu) care a fost deja testată ca formulă de operare şi funcţionează eficient.

3. Franchisingul oferă întregul concept al afacerii sub forma unui Manual Operaţional, prevederile căruia trebuie să fie respectate cu stricteţe de către franchisee. Manualul Operaţional”, este oferit franchisee-ului după finalizarea negocierilor şi semnarea contractului.

4. Franchiserul transmite franchisee-ului experienţa sa de dirijare a afacerii în corespundere cu metodele şi principiile expuse în Manualul Operaţional. Aceasta are loc în prima perioadă de colaborare în cadrul unor cursuri de instruire aplicativă.

5. Franchiserul asigură acordarea unor servicii de suport pentru a contribui la succesul franchisee-ului, inclusiv:

• Asistenţa în demararea afacerii, inclusiv, în obţinerea finanţării necesare

• Publicitatea şi promovarea numelui de marcă/firmă şi a ofertei pe piaţă

• Cercetări de marketing (evaluarea potenţialului şi preferinţelor pieţei şi

selectarea locului de amplasare a unităţilor comerciale)

• Obţinerea autorizaţiilor şi a licenţelor necesare pentru activitate

• Suportul în închirierea terenului, proiectarea, construirea, designul interiorului

localului

• Participarea la negocierile cu furnizorii de echipamente, materii prime, mărfuri,

etc.

• Suport în stabilirea unui sistem eficient de contabilitate.

6. În schimbul suportului şi serviciilor acordate de franchiser, franchisee-ul se obligă să efectueze următoarele plăţi:

• Taxa iniţială fixă (taxă de aderare la grupul economic şi de obţinere a dreptului

de a activa pe teritoriul respectiv)

• Taxa de redevenţă / royalty (plata periodică pentru utilizarea obiectelor de

proprietate intelectuală, stabilită în funcţie de cifra de afaceri înregistrată)

• Taxa de publicitate (pentru publicitate, măsuri de promovare a mărcii şi a

francizei în teritoriul franchisee-ului).

7. Franchisee-ul se obligă, în unele cazuri, să achiziţioneze produsele, materialele şi echipamentele necesare pentru derularea afacerii de la furnizorii recomandaţi de franchiser. În aşa cazuri franchiserul, de obicei, beneficiază financiar de pe urma aranjamentelor menţionate şi, în schimb, efectuează unele reduceri ale taxei de redevenţă.

8. Implicarea franchiserului în afacere nu trebuie să afecteze independenţa franchisee-ului, deoarece businessul aparţine acestuia din urmă şi el este liber să dispună de el la propria dorinţă. Însă, în cazul vânzării francizei în funcţiune, dreptul preferenţial de a decide aparţine deseori franchiserului (cui să vândă, să accepte cumpărătorul propus de franchisee, să anuleze în genere franciza în teritoriul respectiv).

Franchisingul, în esenţa sa, reprezintă o tehnică de afaceri, la fel ca şi activitatea de dealer, marketingul în reţea sau producerea pe licenţă. Franchisingul, însă reprezintă cea mai adecvată metodă de a începe o afacere. Aceasta se datorează faptului că acest sistem presupune o colaborare permanentă între franchiser şi franchisee. Ca rezultat, riscul insuccesului este mult mai redus decât în condiţiile demarării businessului de sinestătător.