Gestiunea sistemului de producție

Sistemul de productie functioneaza intr-un mediu determinat de totalitatea tuturor elementelor, modificarea proprietatilor carora influenteaza sistemul integral si obiectele, proprietatile carora variaza in rezultatul modificarilor comportamentului sistemului. Din punctul de vedere al abordarii sistemice ‘’intrarile’’ sistemului in intregime si a fiecarui element al sistemului caracterizeaza actiunea mediului asupra sistemului, iar ‘’iesirile’’ caracterizeaza influenta lor asupra mediului.

Mediul extern al sistemului de productie sau operational include furnizorii, cumparatorii, organele puterii locale si de stat, organele fiscale etc. Ipoteza lui Ansoff –‘’problemele companiei sunt determinate de mediul extern si conditioneaza modelul optimal al comportamentului acesteia’’- rezulta din teoria gestiunii automate, conform careia pentru asigurarea stabilitatii sistemului dinamic, adica a sistemului de productie, astfel, incat sistemul sa realizeze functiile sale timp indelungat, este necesara realizarea anumitor conditii.

Partile componente ale algoritmului gestiunii sistemului de productie sunt: evaluarea, diagnosticul si prognozarea. Schema generala a gestiunii sistemelor de productie, orientate spre obiectivul: obtinerea normei de profitabilitate, optimizate pe perioada lunga de timp, cuprinde relatiile dintre urmatoarele blocuri (dupa Luibusin):

1. modelul cunoasterii legilor de constituire, functionare si dezvoltare a sistemelor, bazate pe teoria proiectarii sistemelor (metodele, regulile si normele de proiectare) si teoria proiectarii economice a sistemelor (metodele, regulile, modurile procedurilor de optimizare a alegerii deciziilor competitive: analiza functional-valorica, metoda analizei de proiect, analiza factoriala etc.);

2. indicatorii competitivitatii productiei (pretul, cheltuielile de exploatare, productivitatea, fiabilitatea, indicatorii ecologici, caracteristicile ergonomice si estetice ale sistemului, posibilitatile tehnice ale sistemului dupa destinatia de baza, rezultivitatea economica etc.);

3. sistemul de productie/sistemul operational (parametrii de gestiune; dimensiunile, inclusiv capacitatea de productie; forma organizational-juridica; resursele, inclusiv rezervele de productie; tehnologia).

Elementele sistemului de gestiune a productiei : capacitatea de productie, rezervele si resursele de productie, programul de productie.

Gestiunea capacitatii de productie

Capacitatea de productie a intreprinderii reprezinta: 1. volumul maxim posibil anual de productie a intreprinderii aferent programului de productie stabilit (adica, nomenclaturii si sortimentului produselor realizate) si randamentului maxim de utilizare a resurselor existente; 2. fondul maxim posibil de timp de functionare a utilajului intreprinderii aferent conditiilor specifice procesului de productie continuu sau discret.

Factorii gestiunii capacitatii de productie a intreprinderii:

-cantitatea si calitatea utilajului in functiune;

-productivitatea maxima posibila a unitatilor de utilaj;

-productivitatea (randamentul) suprafetelor de productie;

-regimul de lucru acceptat/ stabilit: durata unui schimb, numarul de schimburi;

-nomenclatura si sortimentul produselor;

-nomenclatura productiei cu consum mare de munca;

-proportionalitatea suprafetelor lucrative a sectoarelor, sectiilor, agregatelor, grupurilor de utilaj tehnic;

-nivelul specializarii si cooperarii productiei;

-nivelul organizarii muncii si a procesului de productie.

Metodele de gestionare a capacitatilor de productie :

1.elaborarea si controllingul periodic al bilantului capacitatilor de productie a intreprinderii ;

Indicatorii bilantului capacitatii de productie, utilizati in gestiunea capacitatii de productie:

1)capacitatea de intrare (pentru inceputul perioadei de exercitiu);

2)sporul capacitatilor de productie;

3)diminuarea capacitatii de productie;

4)capacitatea de productie de iesire (pentru sfarsitul perioadei de exercitiu);

5)capacitatea de productie medie anuala;

6)coeficientul de utilizare a capacitatii de productie, care este calculat ca raportul dintre volumul productiei anuale si capacitatea de productie medie anuala (plan sau efectiv); important: daca volumul de productie este mai mic decat capacitatea de productie medie anuala, atunci programul de productie al intreprinderii este considerat neasigurat cu capacitatile de productie necesare.

2.modernizarea capacitatilor de productie a intreprinderii;

Modernizarea reprezinta procesul de renovare tehnica a capitalului fix al intreprinderii, ce are ca obiectiv excluderea uzurii morale si sporirea caracteristicilor tehnic-economici ai utilajului/echipamentului pana la nivelul modelelor cele mai moderne. Modernizarea de tip reprezinta executarea modificarilor tipice de caracter largit pentru consructiile de serie. Modernizarea concentrata reprezinta imbunatatirea obiectului, legata de necesitatile procesului de productie dat.

Indicatorii utilizati in analiza capacitatii de productie a intreprinderii sunt grupati in trei categorii:

a)indicatorii, ce caracterizeaza nivelul de asimilare/ insusire a capacitatilor de productie de proiect si a capacitatii medii de productie a intreprinderii ;

b)indicatorii, ce caracterizeaza utilizarea utilajului in timp si dupa capacitate (pp.12,14);

c)indicatorii, ce caracterizeaza utilizarea utilajului si a suprafetelor in expresie naturala sau valorica;

1)economia conventionala sau profitul suplimentar din efectuarea modernizarii obtinut din scaderea costului de productie, care poate fi calculata ca produsul dintre variatia costului specific de productie pana si dupa modernizare si volumul productiei executate dupa modernizare; important: toate intreprinderile indiferent de forma de proprietate si dependenta departamentala includ cheltuielile pentru reparatia fondurilor fixe de productie in componenta costurilor de productie si realizare a productiei; reparatia si intretinerea fondurilor fixe neproductive se efectueaza din contul profitului net al intreprinderii ;