Întreprinderea și Procesul Inovării la Nivel Global și în România

“Întreprinderea și procesul inovării la nivel global și în România”

Cât de mult din procesul de inovare reprezintă inspiraţie şi cât de mult e vorba de muncă dedicată? Inspiraţia se poate cultiva prin intermediul tehnicilor de creativitate și ea ţine de adunarea oamenilor potriviţi într-un mediu propice. Dacă însă vorbim despre muncă, managementul are un rol important în a stabili procesele necesare şi rolurile persoanelor ce urmează să realizeze procesele respective, în a crea şi comunica obiective realiste şi clare, precum şi măsurile necesare îndeplinirii obiectivelor şi în a urmări progresul pentru a putea interveni preventiv acolo unde este cazul.

Inovaţia este o funcţie specifică antreprenoriatului, fie că este vorba de o afacere deja existentă, un serviciu public sau o nouă afacere iniţiată de un individ, familie etc. Inovaţia reprezintă modalitatea prin care antreprenorul reuşeşte fie să creeze noi produse, fie să găsească noi întrebuinţări a produselor existente, capabile de a genera venituri sau altffel spus, este unealta prin care antreprenorii exploatează schimbarea sub forma oportunităţii pentru o afacere sau un serviciu diferit de cel existent deja. Baza antreprenoriatului o reprezintă chiar inovaţia, adică efortul de a produce o schimbare concretă şi cu un anumit scop în potenţialul economic sau social al unei afaceri.

Ce înţelegem prin inovaţie? (definiții)

Inovația a fost definită în multe moduri diferite de către diferiţi specialişti, fără să existe o definiţie general acceptată. În DEX se menţionează că inovaţia este: "1) o noutate, schimbare, prefacere, sau 2) rezolvarea unei probleme de tehnică sau de organizare a muncii cu scopul îmbunătătirii (productivităţii) muncii, perfecţionării tehnice sau raţionalizării soluţiilor aplicate".

Dicţionarul Merriam-Webster prezintă o definiţie cu sens larg a inovaţiei: "1) introducerea a ceva nou, sau 2) o idee nouă, o metodă nouă sau un dispozitiv nou". Inovarea este un proces (acţiunea de a inova), iar inovația este rezultatul unui proces de inovare. Există şi opinia că "inovarea" este atât un proces cât şi rezultatul acestui proces (deci ar fi atât formă activă cât şi rezultativă), adică există o polisemie a termenului.

Inovaţia nu se limitează la ştiinţa şi tehnologie. În sens larg, inovaţia poate fi şi socială (în sisteme sociale), artistică,în domeniul administrativ,în afaceri,în îngrijirea medicală etc. În sociologie, inovaţia este definită ca un proces de influentă care conduce la o schimbare socială şi al cărei efect este respingerea normelor sociale existente şi adoptarea unor norme noi.

Inovarea, definită în cadrul Comisiei Europene ca fiind „capacitatea de a asimila şi a transforma noi cunoştinţe pentru a ameliora productivitatea şi a crea noi produse şi servicii”, are o importanţă crucială.

Inovarea = a produce altceva sau a produce altfel .

În cadrul inovãrii, aşa cum este ea definitã de Shumpeter, se admite cã intrã cinci tipuri de activitãţi, anume:

- creerea unui nou produs;

- introducerea unei noi metode de fabricaţie;

- intrarea pe o piaţã nouã (sau creerea unei noi pieţe);

- apelarea la o nouã materie primã;

- o nouã organizare a firmei.

În ultima perioadã se poate admite apariţia unei a şasea activitãţi, anume aceea de:

- creare a unei anume imagini a firmei.

Definiţia lui Schumpeter are meritul generalitãţii. Este o definiţie încurajantã, care

ne spune sã facem mereu ceva care sã fie altfel, ori ce, sã schimbãm continuu, ori cât de

puţin. Ea nu rãspunde însã la o întrebare esenţialã: cum ?

De aceea, în ultimul timp circulã o altã definiţie (conf. E.Mansfield, Research and

Innovation în the Modern Corporation, citat de Regis Larue de Tournemine în Strategies

technologiques et processus d'innovation, Ed. d'Organisation, 1991, p.87):

Inovarea = procesul global de creativitate tehnologicã şi comercialã, transferul

unei noi idei sau a unui nou concept pânã la stadiul final al unui nou produs, proces sau

activitate de service acceptate de piaţã.

O definiţie similarã se regãseşte în Manualul Frascati al OECD (1981):

Inovarea (ştiinţifică şi tehnologicã) poate fi consideratã ca fiind transformarea unei idei într-un produs vandabil, nou sau ameliorat, sau într-un proces operaţional în industrie sau în comerţ, sau într-o nouã metodã socialã.