Învățământul și economia în perioada 1995-2007

Introducere

“Profesorul doar îţi deschide uşa, tu decizi dacă intri”

( proverb chinezesc)

În general, se poate spune că educaţia este înalt valorizată de părinţi. Din ce în ce mai mult, oamenii îşi dau seama că mai mulţi ani de şcoală înseamnă mai multe şanse de angajare, un salariu mai mare, un mediu de muncă mai atractiv. Cel puţin părinţii cred asta. Tinerii sunt mai sceptici. De altfel, o bună măsură a investiţiilor pe care părinţii din România le fac în educaţia copiilor este dată de ponderea din bugetul familiei cheltuită în acest scop.

Cum este învăţământul din România la 20 ani de la Revoluţie? Cei mai mulţi romani cred că este mai prost decât în vremea regimului comunist. Dacă oamenii sunt încă destul de mulţumiţi de învăţământul primar şi gimnazial, insatisfacţia apare atunci când vine vorba de învăţământul liceal şi universitar. Părerile despre profesori sunt mai degrabă împărţite: unii spun că sunt corecţi şi bine pregătiţi, o parte aproximativ egală crede că sunt dezinteresaţi şi fără autoritate. Părerile românilor despre elevii de azi sunt mai degrabă negative: "Sunt obraznici, libertini, lipsiţi de scrupule, leneşi etc."

Răspunsul la comparaţia între învăţământul dinainte de 1989 şi cel de după 1989 seamănă mult cu răspunsul nostalgic la dilema românilor: trăiam mai bine înainte de 1989 sau trăim mai bine acum? Oamenii sunt nostalgici dupa stabilitatea economică dinainte de 1989, aşa cum probabil sunt nostalgici după disciplina mai strictă din şcolile regimului comunist. Poate că acum elevii învaţă mai multe, au acces la o diversitate de informaţii şi oportunităţi, dar nu mai sunt la fel de disciplinaţi ca înainte de 1989. De aici vin şi nostalgiile părinţilor.

"Analiştii moderni ai actului de educaţie au ajuns la concluzii radicale, considerând că şcoala, ca instiuţie, este rigidă, pietrificată, imposibil de racordat la exigenţele noilor evoluţii din societate. Ea este răspunzătoare de «relele» sociale, cultivând în mod dăunator: mitul valorilor instituţionalizate, învăţând oamenii să devină clienţii obedienţi ai altor instituţii; mitul progresului etern, stimulând tineretul să consume informaţii care costă, sporind preţurile educaţiei. Deşi multe concluzii ale specialiştilor în educaţie sunt nu tocmai optimiste, nu trebuie «deşcolarizată» societatea, ci reorganizată şcoala."

Analiza serviciilor de învăţământ în România

în perioada 1995 – 2007

Sistemul românesc de învăţământ se caracterizează prin următoarele forme de educaţie:

Învăţământul preşcolar este asigurat de unităţi de educaţie de tip „gradiniţe”. Ultima treaptă în acest niveleducaţional o reprezintă „grupa pregătitoare” pentru copiii care vor trece în clasa I, cu o perioadă de derulare de 1 an. Obiectivele formative ale nivelului asigură dezvoltarea copilului sub aspect cognitiv şi al limbajului, dezvoltarea psiho-motorie şi fizică, formarea unor abilităţi artistico-estetice şi socio-afective.

Învăţământul primar se caracterizează prin forme de zi şi urmăreşte achiziţionarea fundamentelor culturii generale, ca scop principal al curriculum-ului. Durata studiilor este de 4 ani.

Învăţământul secundar inferior (gimnaziu) funcţionează, în general, cu forme de zi (în mod excepţional sunt organizate cursuri serale şi fără frecvenţă pentru persoanele care au depăşit cu mai mult de 2 ani vârsta corespunzătoare clasei). Planul de învăţământ cuprinde domeniile: educaţie umanista şi sociala, ştiinţifică de baza, artistica, tehnologica şi educaţia fizica. Durata studiilor este de 4 ani. Evaluarea pregătirii prin acest nivel educaţional se realizează prin examenul de capacitate şi obţinerea certificatului de capacitate.

Învăţământul secundar superior cuprinde licee, şcoli profesionale şi de ucenici. Admiterea în fiecare din aceste niveluri se face prin concurs organizat în baza unei metodologii a ministerului educaţiei.

Învăţământul liceal coexista în formele de zi (4 ani de studiu), seral şi fără frecventa (5 ani de studiu), fiind re-organizat în următoarele filiere: teoretic (profil real şi umanist), tehnologic (profil tehnic, servicii, exploatarea resurselor materiale şi protecţia mediului), vocaţional (profil militar, teologic, sportiv, artistic şi pedagogic). Planurile de învăţământ ale nivelului liceal s-au structurat pe grupe de discipline, respectiv: educaţie umanista şi sociala, educaţie ştiinţifică de bază, discipline opţionale de profil şi educaţie fizică. Ponderea acestor grupe diferă în funcţie

de tipul şi profilul liceului. Evaluarea finală a învăţământul liceal este asigurată prin examenul de bacalaureat şi unexamen de certificare a competenţelor profesionale. Absolvirea celor două examene este urmată de obţinerea diplomei de bacalaureat, respectiv a certificatului de competenţă profesională, echivalent nivelului 3 de calificare. În cazul întreruperii studiilor se eliberează, la cerere, un document de certificare a studiilor efectuate. În învăţământul liceal pot fi organizate clase pentru elevi cu aptitudini şi performante excepţionale, iar finalizarea tuturor claselor de liceu cu medii de peste 9,50 şi media 10 la bacalaureat permite absolventului obţinerea unei diplome de merit.

Şcolile profesionale organizează cursuri de zi şi serale şi funcţionează fie independent, fie în cadrul grupurilor şcolare. Durata studiilor profesionale este de 2-3 ani, în funcţie de profilul şi complexitatea pregătirii. Admiterea în învăţământul profesional presupune deţinerea certificatului de capacitate şi susţinerea unor probe stabilite şi elaborate de unităţile de învăţământ respective. Cursurile se încheie cu examen de absolvire şi obţinerea unei diplome care atestă pregătirea corespunzătoare nivelului 2 de calificare.

Şcolile de ucenici funcţionează independent sau în cadrul grupurilor şcolare. Durata studiilor (preponderant practice) este de 1-2 ani. Admiterea în şcolile de ucenici se face prin testări specifice meseriei. Se pot înscrie absolvenţi de gimnaziu, cu sau fără certificate de capacitate. Evaluarea finala consta în susţinerea unei probe practice pentru certificarea pregătirii profesionale.

Învăţământul post-secundar cuprinde şcolile postliceale şi şcolile de maiştri (care sunt tot şcoli postliceale). Durata de pregătire este de 1-3 ani. Finanţarea acestui tip de învăţământ este asigurata de beneficiari (persoane fizice sau juridice). Admiterea în învăţământul postliceal se face prin concurs, la care au dreptul sa se înscrie absolvenţi de liceu, cu sau fără diploma de bacalaureat. învăţământul postliceal se încheie cu examen de absolvire, reglementat de ministerul educaţiei prin metodologie specifica, elaborata cu consultarea factorilor interesaţi. Promovarea

examenului de absolvire da dreptul la obţinerea unui certificat de competente profesionale.

Admiterea în şcolile de maiştri este, în plus, condiţionată de practica profesională anterioara, respectiv o experienţă de minim 8 ani în domeniu şi recomandarea agentului economic. Importanţa educaţiei în dezvoltarea unei atitudini active a cetăţenilor, într-o societate a cunoaşterii şi inovaţiei atrage o atenţie sporită asupra problemelor legate de coeziunea socială şi implică o mai mare preocupare privind calitatea educaţiei. O populaţie cu o solidă pregătire initială, permanent actualizată poate face faţă provocărilor ce apar la adresa societăţilor ş economiilor noastre.

Rolul educaţiei atât în cadrul procesului de dezvoltare socială cât şi economică, înseamnă de fapt că ea trebuie tratată în termeni economici, ca o investiţie. Din această perspectivă, învăţământul are impact asupra tuturor sectoarelor, completând în acelaşi timp dezvoltarea individuală şi dimensiunea culturală a individului.