Investiții în Mediu

Lumea se confruntă în prezent cu o presiune extraordinară generată de insuficienţa resurselor, în special în cazul celor mai săraci şi dezavantajaţi locuitori ai planetei. Un miliard de oameni, îndeosebi din ţările în curs de dezvoltare, nu au acces la apă curată; 1,7 miliarde oameni nu au acces la sistemul sanitar; peste 2,2 milioane oameni din ţările în curs de dezvoltare, majoritatea copii, mor anual datorită bolilor asociate lipsei apei şi serviciilor de sănătate. Până în anul 2025 circa o jumătate din populaţia globului se va confrunta cu lipsa apei. La aceste statistici mai trebuie adăugată creşterea populaţiei globului cu aproximativ 90 milioane pe an, creştere concentrată de asemenea în ţările în curs de dezvoltare. Toate acestea sporesc provocările uriaşe cărora decidenţii politici trebuie să le facă faţă. Ei trebuie să reconcilieze nevoile şi aspiraţiile unei populaţii în creştere cu resursele limitate oferite de mediul natural.

În perioada anilor '70, dezbaterile în legătură cu mediul natural au fost limitate la problemele limită industriale. în anii '80 dezba¬terile extinse studiază dezvoltarea şi creşterea omenirii, accen¬tuând problema poluării şi a vieţii sălbatice ca preocupare lărgită a managementului resurselor naturale.

Deşi în anii '70 asistăm la discuţii majore în legătură cu procesul dezvoltării într-o lume în dezvoltare, aceste dezba¬teri tind să se axeze mai mult pe pierderea mediului natural decât pe nevoia tradiţională de a reduce sărăcia prin alter¬narea altor căi de dezvoltare.

În contrast, anii '80 extind această preocupare la probleme¬le cu care se confruntă ţările în curs de dezvoltare. Mare parte din literatură a repetat construcţiile teoretice ale literaturii eco¬nomiilor industriale. Construcţii şi direcţii generale au fost con¬cepute pe motivul întemeiat, ca să fie corespunzătoare noţiunii de economie raţională, fiind aplicate în general la economiile în dezvoltare. Diferenţele sunt de exprimare şi nu de concepţie.

Multe funcţii ale pieţei sunt extrem de imperfecte într-o lume în dezvoltare. Multe pieţe neoficiale, pe care Jagannat-han le defineşte ca schimburi personale fără contracte legale, funcţionează ca piaţă aproape neoficială. Acestea sunt proiectate în mod frec¬vent pentru a învinge scurgerea limitată de informaţii care de¬curg din dificultăţile de comunicare şi din structuri insti¬tuţionale slabe. În al doilea rând, stimulentul pentru a ocoli le¬gile este mare în ţările unde monitorizarea, politizarea şi re¬glementările forţate sunt în general dificile. În al treilea rând, influenţa este foarte limitată în general şi de foarte proastă ca¬litate în ţările în curs de dezvoltare. De exemplu, o zonă de pădure „adevărată" este în mod frecvent nepreţuită, necesitând o analiză tactică împotriva defri¬şării, imens de dificilă.

Aceşti factori se combină, făcând ca analiza sa asupra pro¬blemelor mediului şi tactica aplicată în ţări în curs de dezvol¬tare să fie dificile. Factorii nu sunt puternici, iar datele sunt deficitare. Răspunsul pieţei ne poate arăta numai o mică pane a proble¬mei, în ciuda acestor probleme, o literatură extinsă studiază pro¬blemele economice ale mediului în ţările în curs de dezvoltare.

Poluatorii şi activitatea economică sunt legate de ceea ce este cunoscut ca principiul balanţei materialelor. Legea ter¬modinamicii ne spune că mineralele şi energia care au fost scoase din mediu trebuie să reapară în altă parte în sistemul economic; materia şi energia nu pot fi distruse, oricând după consumarea sau introducerea lor într-un proces economic vor apărea la produse şi gaze reziduale. Mai mult decât atât, energia pierdută nu poate fi reciclată (deşi ea mai poate fi folosită o dată ca în cazul combinării căldurii reziduale cu sis¬temele energetice de la centralele electrice). Aceasta implică să existe câte o activitate economică ce trebuie întotdeauna să afecteze mediul, întrucât materialele şi energia pierdute tre¬buie întotdeauna să fie produse. Totuşi, raportată la cantitatea pierdută , pe unitatea de suprafaţă, activitatea eco¬nomică poate fi redusă. Mai mult decât atât, rata reducerii poete fi superioară ratei de creştere a activităţii, astfel că, în timp, poate fi redusă cantitatea deşeu¬rilor cu o rată mai rapidă decât rata cu care creşte activitatea economică. Experienţa lumii industriale sugerează că o creş¬tere economică poate fi ajutată de managementul mediului.

În ultimii ani, economiştii din domeniul mediului şi-au îmbunătăţit capacitatea de a măsura costul economic al degradării resurselor şi mediului. Oricum, analiza economică nu necesită unelte economice şi metode care sunt noi şi dis¬tincte faţă de cele care erau folosite în trecut. Cel mai mare progres s-a făcut de fapt prin simpla naturalizare a tehnicilor pentru a răspunde nevoilor zilelor noastre.

Proiectele de ingineria mdiului destinate fie a reduce emi¬siile de noxe în mediu, fie de reconstrucţie ecologică a unei zone sau factor de mediu, pentru a fi realizate, trebuie să ur¬meze o anume metodologie de elaborare şi aprobare a docu¬mentaţiilor tehnico-economice.

Fazele de elaborare a documentaţiilor sunt: studiu de prefezabilitate, studiu de fezabilitate, proiect tehnic şi documentaţia de licitaţie, detalii de execuţie.

Trecerea de la o fază la alta de proiectare se poate face nu¬mai după elaborarea şi aprobarea fiecărei faze a documen¬taţiilor, potrivit prevederilor Legii privind finanţele publice şi ale normelor metodologice amintite. Se interzice ordonatori¬lor de credite de a angaja şi utiliza fondurile bugetare pentru elaborarea, simultan, a mai multor faze de proiectare a documentaţiilor tehnico-economice.

Studiul de prefezabilitate se întocmeşte porivit machetei ce se va prezenta şi se va aproba de către ordonatorul de credite, beneficiar al investiţiei. Studiul de prefezabilitate reprezintă documentaţie tehnico-economică ce are avizul prealabil al Ministerului Finanţelor, al Guvernului, ordonatorilor principali, secundari şi terţiari de credite, după caz, potrivit competenţelor valorice stabilite de Legea privind finanţele publice.

Pentru obiectivele de investiţii complexe şi de importanţă economică şi socială deosebită, din competenţa de aprobare a Guvernului şi a ordonatorilor principali de credite, elaborarea studiului de fezabilitate se face de către proiectantul desem¬nat câştigător al concursului organizat potrivit regulamentului de organizare şi desfăşurare a concursurilor de proiectare a lucrărilor publice, aprobat prin Hotărâre a Guvernului. Pentru celelalte obiective de investiţii, altele decât cele ce intră in prevederile acestui regulament, ordonatorul de credite poate încredinţa proiectantului, direct, elaborarea studiului de fezabilitate. După emiterea Acordului Ministerului Finanţelor, valoarea totală a investiţiei este confidenţială si se indexează potrivit evoluţiei ulterioare a lucrărilor, conform Regulamentului privind orga¬nizarea licitaţiilor, prezentarea şi adjudecarea lucrărilor publice.

La elaborarea proiectului tehnic şi a caietului de sarcini, pre¬cum şi a celorlalte clemente ce intră în componenţa documen¬telor pentru licitaţii, conform Regulamentului privind organi¬zarea licitaţiilor, prezentarea ofertelor şi adjudecarea execuţiei lucrărilor publice, se poate trece numai după ce ordonatorii de cre¬dite au obţinut acordul Ministerului Finanţelor şi au aprobat studiul de fezabilitate potrivit competenţelor valorice prevăzu¬te de Legea privind finanţele publice.

Proiectul tehnic si caietul de sarcini se elaborează pentru în¬tregul obiectiv de investiţii, cu respectarea strictă a prevederi¬lor Acordului Ministerului Finanţelor şi studiului de fezabili¬tate aprobat, potrivit Legii privind finanţele publice. Se inter¬zice ordonatorilor de credite să elaboreze proiectul tehnic şi caietul de sarcini pe obiective şi lucrări şi pe părţi din obiec¬tele şi lucrările ce intră în componenţa obiectivului de inves¬tiţii pentru care s-a elaborat şi aprobat studiul de fezabilitate.

După aprobarea studiilor de fezabilitate potrivit competen¬ţelor valorice stabilite prin Legea privind finanţele publice atât cu ocazia elaborării listelor de investiţii, anexă la buget, cât şi cu ocazia organizării licitaţiei şi contractării execuţiei lucrărilor potrivit normelor legale, ordonatorilor de credite le revine obligaţia de a actualiza şi aproba, în funcţie de evoluţia preţurilor, valoarea totală a fiecărui obiectiv nou de investiţii. Foarte importante şi determinante pentru evoluţia întregului proiect sunt primele etape: de la concept la aprobarea studiului de fezabilitate.