Managementul afecerilor în comerț

Afacerile reprezinta unul din domeniile cele mai complexe, care presupune o motivatie profunda, o mare investitie de profesionalism, creativitate, previziune si finalitate.

Afacerea poate fi definita ca o activitate, actiune sau ocupatie care solutioneaza anumite nevoi materiale si spirituale ale consumatorilor, dar care produce si profit intreprinzatorului.

Oportunitatea afacerii

Oportunitatea unei afaceri presupune recunoasterea momentului care este cel mai potrivit pentru demararea acesteia in conditii de risc cat mai mic, ceea ce inseamna cunoasterea perfecta a concurentei, a puterii si modului de actiune a acesteia pe piata, pentru a o putea evita, mai ales in faza de patrundere pe segmentul de piata dorit, fara cheltuieli si riscuri prea mari.

Se considera ca demararea unei afaceri este oportuna atunci cand:

1. S-a prospectat piata si s-a ales segmentul de piata pe care se va lansa afacerea;

2. Exista capitalul necesar pornirii si sustinerii afacerii pe o anumita perioada de timp;

3. Exista spatiile si logistica necesara desfasurarii in bune conditii a afacerii;

4. Exista personal pregatit sa desfasoare o afacere in conditii de risc si incertitudine;

5. Exita parteneri de afaceri seriosi, competenti, puternici care sa sustina afacerea: furnizori, creditori, banci, clienti, distribuitori;

6. Exista o legislatie economico-financiara care sa faciliteze si nu sa obstructioneze dezvoltarea afacerii;

7. Exista un mediu economic, politic si social corespunzator, care sa asigure autonomia si independenta oamenilor de afaceri pe piata.

8. Exita o piata bine conturata si un mediu concurential sanatos si nediscriminatoriu pentru participantii pe piata.

Strategii in afaceri

Elaborarea unei strategii presupune definirea clara a obiectivelor pe care firma si le propune, tinand cont de pozitia ei strategica in mediul economic, politic, social, juridic, ecologic dat, pentru diferite orizonturi precum: majorarea cifrei de afaceri, majorarea profitului, imbunatatirea calitatii produselor sau serviciilor, perfectionarea structurii organizatorice si a sistemului informational, cresterea productivitatii muncii, reducerea costurilor de productie sau patrunderea pe anumite piete.

Practica manageriala evidentiaza urmatoarele tipuri de strategii in afaceri:

Strategii fondate pe consumator, care constau in considerarea consumatorului ca elementul cel mai important al liniei de productie, fiind necesar sa se anticipeze nevoile lui si sa se vina in intampinarea lor.

Strategii fondate pe initiative agresive, de inlaturare sau slabire a concurentei, prin lansarea pe piata a unor produse cu aceleasi caracteristici calitative, dar la preturi mai mici.

Strategii bazate pe responsabilitatea economico-sociala, aplicate de acei oameni de afaceri care, in permanenta, doresc sa perfectioneze metodele de conducere si de organizare, incurajeaza inovatia si creativitatea personalului.

Strategii frontale, prin care se doreste sa se ajunga la clientii altor firme concurente printr-o confruntare directa cu acestea, pe cai mai mult sau mai putin corecte.

Strategii de fortare a concurentului de a-si restrange piata sau chiar de a iesi de pe piata, prin lansarea unor produse noi, la parametrii calitativi superiori, dar la preturi egale sau chiar mai mici decat ale concurentei.

Strategii de hartuire sau de guerila a concurentului aflat intr-o faza de erodare a pozitiei lui pe piata din cauza resurselor pe cale de epuizare, ceea ce ii permite firmei „atacatoare” sa capete un atu concurential important, dupa care se retrage partial sau total de pe piata o anumita perioada, dupa care ataca din nou intr-un moment favorabil lui si nefavorabil concurentului.

Strategii de denigrare a firmelor concurente cu ajutorul „publicitatii comparative” de prezentare a unui produs in comparatie cu altele, in scopul de a creea o stare conflictuala, de dezorientare si de confuzie, ca urmare a informatiilor contradictorii primite de clienti prin acest sistem de publicitate.

Strategii de redresare, adica de eliminare a deficientelor inregistrate in trecut prin stabilirea unor masuri, care sa contribuie la redresarea economica e firmei.

Strategii de integrare si cooperare in productie cu alte firme, in vederea imbunatatirii tehnologiilor de fabricatie si a obtinerii unor produse cu trasaturi superioare si la costuri mai mici, care sa fie lansate pe piata in comun.

Strategii de specializare pe un singur produs sau pe un numar redus de produse, presupune o eficienta mult mai ridicata in cazul producerii si comercializarii unui numar mai mic de produse decat in cazul producerii sau comercializarii unei structuri foarte largi de produse.

Strategii de concentrare pe segmente de piata, caz in care clientii pot fi mai bine serviti decat o pot face concurentii.

Strategii de restrangere, adica de reducere a activitatii ca urmare a unei perioade de criza pe care o traverseaza firma.

Strategii de lichidare a afacerii, care a devenit ineficienta, iar firma trebuie dizolvata si lichidata.