Managementul internațional al resurselor umane ale firmei

O firma internationala are trei surse alternative de recrutare

Prima sursa este cea locala, aceasta fiind formata din cetatenii tarii gazda.

Managerii locali sunt in general mai familiari cu conditiile mediului si cum trebuie acestea interpretate. Angajand manageri locali, compania multinationala raspunde cererilor tarii gazda de a creste asigurarea si furnizarea promovarii ca un impuls catre managerii locali.

“Socul culturii acasa: lucrand pentru un sef strain”

Frank Ensign a fost concediat brusc in anul 1985 din functia de director financiar al firmei Fujitsu din SUA. Sustinerile patriotice au determinat compania mama sa schimbe toti managerii americani ai filialelor sale din SUA cu manageri japonezi

In timp ce americanii si europenii impartasesc aceleasi traditii culturale si politice, japonezii au dezvoltat un stil managerial unic si relatii de munca pe o traditie care pune accent pe valori colective mai presus de individualism. Dupa cum spune un manager american:

“partea cea mai dificila din munca pentru japonezi, este aceea ca vei lucra mereu cu compania, dar nu vei fi niciodata al companiei pentru ca nu esti japonez” .

Managerii locali, daca nu sunt instruiti si indoctrinati asa cum trebuie, pot percepe lucrurile diferit de cum sunt ele vazute la sediul central. Pentru ca firma sa functioneze efctiv, angajatii trebuie sa se inteleaga reciproc; de aceea multe companii au adoptat un limbaj comun al companiei, cu engleza drept “limba oficiala”.

Diferentierile culturale care contureaza atitudinile manageriale, trebuie luate in considerare la dezvoltarea programelor manageriale multinationale. De exemplu, managerii britanici pun accent pe realizarile individuale si autonomie, pe cand managerii francezi apreciaza conducerea competenta, politicile sanatoase ale companiei, beneficiile marginale, securitatea si munca in conditii confortabile.

Cea de-a doua sursa o constituie cetatenii din tara de origine a companiei.

Decizia de a folosii manageri co-nationali intr-o

operatiune anume depinde de factori cum ar fi: tipul de industrie, stadiul ciclului de viata al productiei, disponibilitatea de manageri din alte surse si aria de functionare implicata. De exemplu, multe lanturi hoteliere internationale, au contracte de management infiintate in China, intelegand faptul ca managerii locali nationali vor instrui succesori locali intr-o perioada de 3 pana la 5 ani. Din motive de control si comunicare, unele companii pastreaza intotdeauna un manager co-national, in anumite zone functionale, cum ar fi contabilitatea sau finantele.

Numarul managerilor co-nationali, intr-o operatiune in strainatate, rar creste peste 10 % din forta de munca si este, de cele mai multe ori de 1%, aceasta deoarece in afara unui cost substantial de transfer, este posibil ca un manager sa nu se adapteze total la conditiile de munca si de viata.

Cea de-a treia sursa o constituie managerii dintr-o a treia tara, aceasta fiind cea mai des intalnita in marile companii multinationale. Practica unor companii, cum este gigantul olandez Philips este de a angaja manageri dintr-o a treia tara, ca directori manageriali in filialelor lor.