Managementul nutrienților la nivel de fermă

Ingrasamintele animale si alte deseuri ale fermelor contin nutrienti valorosi pentru plante, incluzand doi din cei mai importanti nutrienti – azot (N) si fosfor (P). Dar in timp ce acestea sunt esentiale in cresterea culturilor, sunt deasemeni si surse potentiale de poluare. In acest sens, termenul de ingrasaminte animale se refera atat la gunoiul de grajd in sine, dar si la dejectii, unde:

- Dejectiile consista in excretii lichide sau semi-lichide produse de catre animale intr-un spatiu inchis/constructie sau spatiu deschis ingradit. Acestea sunt deseori amestecate cu apa de ploaie si, in unele cazuri, resturi de asternuturi de paie sau furaje

- Gunoiul de grajd rezulta din spatii inchise de crestere a animalelor, si consista in excretii solide amestecate cu asternuturile folosite in grajduri (de exemplu paie)

Majoritatea azotului (N), fosforului (P) si potasiului (K) continut in dieta animalelor este eliminata in balega si urina. Dejectiile si gunoiul de grajd contin cantitati substantiale din acesti nutrienti (desi nu la fel de bogate ca si ingrasamintele minerale), ca si o serie de alti nutrienti majori precum sulf (S), magneziu (Mg) si microelemente.

Buna practica pentru managementul gunoiului este: recicleaza cat de mult posibil din acesti nutrienti, reintroducandu-i in sol unde vor fi pusi la dispozitia nevoilor culturilor din nou. Obiectivul bunului management al ingrasamintelor animale de catre fermieri ar trebui sa faca uz maxim de acesti nutrienti prin:

a) Colectarea si depozitarea gunoiului intr-un mod care nu permite pierderea/disiparea acestuia inainte de a fi aplicat in teren, de exemplu evitarea pierderilor directe de gunoi in diverse ape curgatoare prin supraplinul depozitelor, etc. si collecting and storing manure in a way that it is not lost before it can be applied to agricultural land e.g. avoiding the direct loss of manure before to watercourses due to overflowing manure stores etc., and

b) Managementul aplicarii gunoiului in teren asigurandu-se ca nuntrientii continuti sunt utilizati cu eficienta maxima posibila pentru a obtine recolte de calitate buna

Principalele beneficii ale bunului management al gunoiului de grajd au in vedere:

- Imbunatatirea cantitatii de nutrienti aflate la dispozite pentru cresterea si dezvoltarea culturilor, si reducerea nevoii de aplicare a ingrasamintelor minerale.

- Reducerea riscului poluarii mediului si in special a apei, cauzate de contaminarea directa a cursurilor de apa cu dejectii lichide / solide si pierderea indirecta de nutrienti (de exemplu levigarea nitratilor) de pe terenurile agricole extinse, pe o durata de timp indelungata.

Cele mai importante principii ale bunului management al gunoiului de grajd sunt:

- Asigurarea de sisteme corespunzatoare pentru colectarea si depozitarea gunoiului

- Cunoasterea / estimarea continutului de nutrienti ale ingrasamintelor aplicate

- Aplicarea uniforma a gunoiului si in doze cunoscute

- Neaplicarea de gunoi in conditiile unui risc ridicat de contaminare a cursurilor de apa din imprejurimi;

- Aplicarea de gunoi doar cand nutrientii continuti sunt utilizati de catre o anumita cultura ce ii poate folosi;

- Minimalizarea pierderilor de azot prin incorporarea gunoiului in sol cat de curand posibil dupa aplicare;

- Luarea in calcul a surselor suplimentare de nutrienti rezultate din aplicarea indelungata a ingrasamintelor organice atunci cand se calculeaza aplicarea fertilizantilor.

Managementul ingrasamintelor organice naturale

Asigurarea necesarului de nutrienti pentru culturile agricole si pentru pajisti este o problema, care trebuie tratata si rezolvata cu mare atentie.

Cantitatile de nutrienti care sunt aplicate, trebuie sa fie in acord cu cerintele plantelor. Utilizarea ingrasamintelor organice naturale si chimice in cantitati care depasesc cerintele inseamna risipa, cheltuieli suplimentare, chiar poluare a apelor de suprafata si subterane.

Cu toate ca ingrasamintele organice naturale, in special gunoiul de grajd, corect utilizate, pot contribui la sporirea si conservarea fertilitatii solului, de-a lungul timpului acestea au fost inlocuite, adesea total, cu ingrasamintele minerale.

Astazi, din ce in ce mai multi fermieri au inceput sa inteleaga ca aplicarea ingrasamintelor organice pe terenurile agricole, in cantitati corespunzatoare si la momentul potrivit, pot reduce cheltuielile si conduce la beneficii importante.

Consecinte pozitive:

- Reducerea cheltuielilor alocate fertilizarii minerale;

- Imbunatatirea starii structurale a solului, reducerea riscului degradarii prin diferite procese, imbunatatirea si conservarea in ansamblu a starii de fertilitate a solului si cresterea productivitatii acestuia;

- Reducerea costurilor pentru gospodarirea deseurilor organice provenite de la cresterea pasarilor si animalelor;

- Cresterea biomasei vegetale;

- Reducerea riscului de poluare a apelor.

Sunt necesare eforturi, reconsiderari si actiuni privind:

- Utilizarea ingrasamintelor organice naturale si in special a gunoiului de grajd avand in vedere ca acestea nu sunt deseuri ci surse de fertilizanti si materie organica deosebit de valoroase pentru sol;

- Dotarea cu utilaje si echipamente adecvate pentru administrarea acestora pe teren in conditii optime;

- Intocmirea planurilor de gospodarire a tuturor materialelor organice din ferma si a schemelor de fertilizare pentru a evita poluarea solului si apelor.

Rezervele de nutrienti din sol

Reducerea cheltuielilor si respectiv cresterea beneficiilor pot fi obtinute daca, in mod regulat, se analizeaza cerinta de nutrienti din sol, reactia solului si corectarea normelor de aplicare a ingrasamintelor organice naturale, singure sau alaturi de ingrasamintele chimice. Astfel, se evita acumularea in exces a nutrientilor solubili, precum si pierderea acestora prin spalare si scurgere catre apele de suprafata si freatice.

Fiecare fermier trebuie sa intreprinda urmatoarele actiuni:

- Sa realizeze si sa aplice programul necesar de analize ale solului, care depinde de optiunea fiecaruia. Pentru acei fermieri care nu au experienta necesara, dar si pentru cei care nu obtin rezultatele dorite, este necesara solicitarea sprijinului specialistilor din cadrul Oficiilor judetene de Studii Pedologice si Agrochimice, care intocmesc programele de analiza, efectueaza analizele si studiile pedologice necesare si acorda asistenta tehnica de specialitate;

- Sa asigure utilizarea eficienta a fertilizantilor pe baza de azot, fosfor, potasiu, si a altor elemente necesare nutritiei plantelor. Aceasta trebuie sa se bazeze numai pe rezultatele analizelor de sol, care trebuie efectuate periodic si pe cunoasterea cerintei fiecarei culturi fata de diferitii nutrienti;

- Sa elaboreze, pe baza datelor respective, planuri de fertilizare la nivelul fermei, pe o durata de 2-4 ani;

- Acolo unde distribuie anual ingrasaminte organice naturale, trebuie sa efectueze analize chimice ale solului, periodic, fie toamna tarziu, fie primavara, in scopul cunoasterii rezervelor de nutrienti ce pot fi puse la dispozitia plantelor.