Managementul producției

Tratarea sistemica a unei unitati de productie presupune determinarea

interactiunilor dintre diversele subsisteme si structuri componente ale acesteia.

În general, prin sistem se întelege un ansamblu de elemente aflate într-o

relatie de interdependenta si interactiune reciproca, formând un tot organizat si

functional. Sistemele sunt caracterizate de trei elemente, si anume:

a.obiective;

b.sarcini;

c.functii.

Obiectivul unui sistem este bine definit atunci când exista un mijloc ce

poate fi utilizat pentru obtinerea rezultatelor dorite.

Sarcina sistemului deriva din obiectivul sistemului, în sensul ca un anumit

obiectiv poate fi atins prin realizarea mai multor sarcini.

Functia unui sistem este proprietatea acestuia de a transforma intrarile în

iesiri si defineste modul cum se realizeaza sarcina.

Sistemul de productie este componenta principala a complexului economic

national, contribuind la cristalizarea într-o structura unitara a tuturor celorlalte

sisteme, care contribuie la desfasurarea proceselor economice si sociale.

Productia este activitatea sociala în care oamenii cu ajutorul mijloacelor de

productie, exploateaza si modifica elemente din natura în vederea realizarii de

bunuri materiale destinate necesitatilor de consum.

Comportamentul sistemului de productie depinde esential de obiectivele

acestuia, de structura si de relatiile sale cu mediul înconjurator si de sistemul social

în care evolueaza. Acest comportament este de trei tipuri:

-comportament anticipativ;

-comportament active;

-comportament pasiv.

Principala componenta a sistemului de productie este subsistemul de fabricatie, a carui functionare este asigurata de celelalte subsisteme,si anume:subsistemul de conducere-organizare; subsistemul de reparatii; subsistemul financiar contabil, subsistemul de proiectare, subsistemul de resurse umane; subsistemul de aprovizionare-desfacere.

Constituirea sistemelor avansate de productie caracteristice mileniului trei,

presupune modificari profunde, care vor afecta atât baza tehnica cât si metodele si

tehnicile de conducere, organizare si asigurare a calitatii. Astfel o firma va avea

nevoie de o capacitate inovationala proprie ridicata, deoarece fara acest element

chiar daca va face eforturi mari pentru a-si valorifica resursele materiale de care

dispune, ea va ramâne în urma din punct de vedere calitativ. Din aceasta cauza va

spori considerabil rolul personalului muncitor care, la toate nivelele, va avea de

facut fata unor probleme complet noi de perfectionare continua a procesului de productie si a produselor fabricate.

În sens economic, o întreprindere (firma) indiferent de marime, forma de

proprietate si organizare - produce bunuri si servicii destinate vânzarii pe piata, scopul urmarit fiind obtinerea de profit.

Cu alte cuvinte, întreprinderea este veriga organizatorica unde are loc

fuziunea dintre factorii de productie (resurse umane si material-organizatorice) cu

scopul de a produce si desface bunuri economice în structura, cantitatea si

calitatea impusa de cererea de pe piata si obtinerea de profit.

În cadrul oricarei economii, întreprinderea urmareste realizarea

urmatoarelor obiective:

-economic;

-social.

Obiectivul economic se concretizeaza în:

- optimizarea permanenta a combinarii factorilor de productie utilizati în

vederea obtinerii celor mai bune rezultate economice cu costuri cât mai

reduse si având în permanenta în vedere situatia pietelor de aprovizionare si

desfacere;

-distribuirea veniturilor obtinute din procesul de productie.

Obiectivul social este determinat de faptul ca activitatea oricarei

întreprinderi se desfasoara într-un context social dat. Rolul social al întreprinderii

se manifesta:

- fata de salariati, deoarece acestia îsi consuma o mare parte din timpul lor în

cadrul întreprinderii unde trebuie sa existe conditii favorabile atât din punct

de vedere al muncii desfasurate cât si din punct de vedere al salarizarii

acestora. Prin masurile întreprinse, managerii trebuie sa creeze conditii

favorabile pentru promovarea atât a personalului cât si a tehnologiei.

- fata de consumatori, pentru care întreprinderea industriala trebuie sa

produca cele mai bune produse si servicii cerute de catre acestia; pentru

aceasta întreprinderea trebuie sa furnizeze o informatie cât mai completa si

obiectiva asupra produselor sale, prin politici de publicitate si reclama cât

mai adecvate.

Obiectivul social este tot mai mult asociat întreprinderilor moderne. Din

acest punct de vedere o întreprindere trebuie sa gaseasca un raspuns adecvat la

urmatoarele probleme: inflatia, managementul cu fata umana, protectia mediului si

a consumatorilor si criza de energie.

Inflatia apare ca un fenomen de crestere a preturilor sau ca o depreciere a

puterii de cumparare. Ca urmare a cresterii preturilor apar modificari în

comportamentul consumatorilor, acestia reducându-si drastic nevoile de consum

fata de anumite produse, boicotând în acest fel pietele de desfacere ale anumitor

producatori. Apare astfel necesitatea adaptarii producatorilor la noile conditii de

piata influentate de fenomenul inflatiei.