Extras din referat
Tratarea sistemica a unei unitati de productie presupune determinarea
interactiunilor dintre diversele subsisteme si structuri componente ale acesteia.
În general, prin sistem se întelege un ansamblu de elemente aflate într-o
relatie de interdependenta si interactiune reciproca, formând un tot organizat si
functional. Sistemele sunt caracterizate de trei elemente, si anume:
a.obiective;
b.sarcini;
c.functii.
Obiectivul unui sistem este bine definit atunci când exista un mijloc ce
poate fi utilizat pentru obtinerea rezultatelor dorite.
Sarcina sistemului deriva din obiectivul sistemului, în sensul ca un anumit
obiectiv poate fi atins prin realizarea mai multor sarcini.
Functia unui sistem este proprietatea acestuia de a transforma intrarile în
iesiri si defineste modul cum se realizeaza sarcina.
Sistemul de productie este componenta principala a complexului economic
national, contribuind la cristalizarea într-o structura unitara a tuturor celorlalte
sisteme, care contribuie la desfasurarea proceselor economice si sociale.
Productia este activitatea sociala în care oamenii cu ajutorul mijloacelor de
productie, exploateaza si modifica elemente din natura în vederea realizarii de
bunuri materiale destinate necesitatilor de consum.
Comportamentul sistemului de productie depinde esential de obiectivele
acestuia, de structura si de relatiile sale cu mediul înconjurator si de sistemul social
în care evolueaza. Acest comportament este de trei tipuri:
-comportament anticipativ;
-comportament active;
-comportament pasiv.
Principala componenta a sistemului de productie este subsistemul de fabricatie, a carui functionare este asigurata de celelalte subsisteme,si anume:subsistemul de conducere-organizare; subsistemul de reparatii; subsistemul financiar contabil, subsistemul de proiectare, subsistemul de resurse umane; subsistemul de aprovizionare-desfacere.
Constituirea sistemelor avansate de productie caracteristice mileniului trei,
presupune modificari profunde, care vor afecta atât baza tehnica cât si metodele si
tehnicile de conducere, organizare si asigurare a calitatii. Astfel o firma va avea
nevoie de o capacitate inovationala proprie ridicata, deoarece fara acest element
chiar daca va face eforturi mari pentru a-si valorifica resursele materiale de care
dispune, ea va ramâne în urma din punct de vedere calitativ. Din aceasta cauza va
spori considerabil rolul personalului muncitor care, la toate nivelele, va avea de
facut fata unor probleme complet noi de perfectionare continua a procesului de productie si a produselor fabricate.
În sens economic, o întreprindere (firma) indiferent de marime, forma de
proprietate si organizare - produce bunuri si servicii destinate vânzarii pe piata, scopul urmarit fiind obtinerea de profit.
Cu alte cuvinte, întreprinderea este veriga organizatorica unde are loc
fuziunea dintre factorii de productie (resurse umane si material-organizatorice) cu
scopul de a produce si desface bunuri economice în structura, cantitatea si
calitatea impusa de cererea de pe piata si obtinerea de profit.
În cadrul oricarei economii, întreprinderea urmareste realizarea
urmatoarelor obiective:
-economic;
-social.
Obiectivul economic se concretizeaza în:
- optimizarea permanenta a combinarii factorilor de productie utilizati în
vederea obtinerii celor mai bune rezultate economice cu costuri cât mai
reduse si având în permanenta în vedere situatia pietelor de aprovizionare si
desfacere;
-distribuirea veniturilor obtinute din procesul de productie.
Obiectivul social este determinat de faptul ca activitatea oricarei
întreprinderi se desfasoara într-un context social dat. Rolul social al întreprinderii
se manifesta:
- fata de salariati, deoarece acestia îsi consuma o mare parte din timpul lor în
cadrul întreprinderii unde trebuie sa existe conditii favorabile atât din punct
de vedere al muncii desfasurate cât si din punct de vedere al salarizarii
acestora. Prin masurile întreprinse, managerii trebuie sa creeze conditii
favorabile pentru promovarea atât a personalului cât si a tehnologiei.
- fata de consumatori, pentru care întreprinderea industriala trebuie sa
produca cele mai bune produse si servicii cerute de catre acestia; pentru
aceasta întreprinderea trebuie sa furnizeze o informatie cât mai completa si
obiectiva asupra produselor sale, prin politici de publicitate si reclama cât
mai adecvate.
Obiectivul social este tot mai mult asociat întreprinderilor moderne. Din
acest punct de vedere o întreprindere trebuie sa gaseasca un raspuns adecvat la
urmatoarele probleme: inflatia, managementul cu fata umana, protectia mediului si
a consumatorilor si criza de energie.
Inflatia apare ca un fenomen de crestere a preturilor sau ca o depreciere a
puterii de cumparare. Ca urmare a cresterii preturilor apar modificari în
comportamentul consumatorilor, acestia reducându-si drastic nevoile de consum
fata de anumite produse, boicotând în acest fel pietele de desfacere ale anumitor
producatori. Apare astfel necesitatea adaptarii producatorilor la noile conditii de
piata influentate de fenomenul inflatiei.
Preview document
Conținut arhivă zip
- Managementul Productiei.doc