Managementul proiectului

1. STABILIREA ȘI PLANIFICAREA ACTIVITĂȚILOR

Work Breakdown Structure(WBS) este o descompunere continuă descendentă (de sus în jos) a obiectivelor pe grupe de activități, activități și tot așa până la subactivități primare, numite pachete de muncă, în baza cărora se vor stabili obiectivele concrete (individuale) de muncă pentru executanți (responsabili), costurile, necesarul de resurse și modalitațile de control.

Pașii generali de urmat :

a) enumerarea elementelor în care se va descompune activitatea, pe niveluri din ce în ce mai fine de detaliu. Continuarea procesului până la pachete de muncă relevante sau activități, care pot fi planificate, programate, monitorizate și controlate individual;

b) identificarea datelor relevante pentru fiecare activitate (furnizori, executanți, echipamente, materiale, inctrucțiuni etc.). Resursele și activitățile se codifică.

Această abordare de planificare a activităților este generică. Pentru proiectele mici sau de mărime medie se recomandă simplificarea algoritmului de gestionare, micșorarea numărului de niveluri, de pași și alte elemente de formalizare.

Abordarea consecutivă - Obiectivele și activitățile privind acoperirea lor se planifică a fi executate consecutiv. Rezultatele finalizării unei activități servesc ca intrări pentru altă activitate. Activitățile nu se sprapun în timp și au același executant responsabil. Durata de execuție a proiectului, comparativ, este lungă. Concentrarea, consumul de resurse pe unitate de timp - minime. Specializarea resurselor umane - redusă (același executant). Toate acestea conduc la o productivitate și calitate scăzută a muncii și cost nejustificat de mare al proiectului.

Abordarea simultană (în paralel) - Obiectivele specifice și activitățile se execută simultan, suprapunându-se în timp (fig.1.2). Metoda se mai numește și în parallel. Pentru fiecare obiectiv se va planifica executant - responsabil distinct, care execută subobietivele. Consumul de resurse, umane cel puțin, va crește proporțional cu reducerea duratei, pornind de la premisa teoretică că manopera este constantă. Productivitatea muncii, specializarea resurselor umane, ca și în abordarea succesivă, rămân reduse.

Abordarea mixtă sau în flux - Este o combinație a metodelor succesivă și în paralel de organizare a execuției activităților pe obiective specific. Cu alte cuvinte, se obține o suprapunere în timp a activităților ce reduce durata comparativ cu metoda succesivă. Totodată, resursele umane se specializează pe domenii de activitate mai înguste. Astfel, crește productivitatea muncii ca rezultat al divizării proceselor și specializării muncii pe operații.

Abordarea de planificare a activităților în flux conduce la respectarea principiului eficienței/consistenței interne/interdependenței. Astfel,în faza de planificare a activităților se stabilesc și premisele organizatorice de utilizare eficientă a resurselor organizației-executant în strânsă legătură cu așteptările beneficiarilor. Durata de execuție a activităților este mai mică comparativ cu metoda succesivă. Acest lucru - viteza de deservire a clientului sau durata ciclului de producție - capătă o importanță deosăbită în economia competitivă.

Abordarea combinată - este o combinare simplă a abordărilor succesivă și în paralel constituie metoda combinată.Adică, în cadrul unui proiect simplu, cu un obiectiv specific, unele activități se execută consecutiv, iar altele în parallel.

Metoda combinată conduce la reducerea duratei de execuție în baza reducerii numărului de activități succesive și creșterii numărului de procese spre efectuare în paralel.Evident, crește și cantitatea de resurse pe unitate de timp.Metoda poate fi aplicată cu și fără specializarea formațiunilor de muncă pe procese.Dacă echipele de muncă sunt specializate, metoda este un caz particular al abordării în flux cu toate avantajele acesteia.Lipsa specializării și implicit a productivității muncii înalte fac ca abordarea să fie examinată pentru proiectele simple, unde nu este posibilă abordarea în flux.